Doar una din zece persoane din România care au dizabilități este angajată

Doar una din zece persoane din România care au dizabilități este angajată, potrivit datelor recente. Prin comparație, în alte state din Uniunea Europeană, aproape patru din zece oameni aflați în aceeași situație au un loc de muncă. Deși legislația obligă firmele cu peste 50 de angajați să rezerve 4% din posturi pentru aceste categorii, multe companii preferă să plătească o taxă către stat în loc să facă angajări.

Alina Balaș şi-a căutat un loc de muncă timp de un an și jumătate, dar abia recent a găsit deschidere din partea unui angajator și urmează să înceapă serviciul.

“Am fost contactată de ONG-uri, că dacă mă duceam eu personal nu aveam nicio șansă. M-am dus la un magazin de la noi din zonă. Am văzut că scria afară: angajez vânzătoare. Eu merg în baston. S-a uitat la mine din cap până în picioare, mi-a zâmbit cumva și m-am simțit foarte prost”, mărturisește femeia.

Și Ionuț Toma și-a găsit cu greu un loc de muncă: “Suntem chemați la interviurile acestea. Angajatorii: că veniți la noi, că vă angajăm, că facem și nici nu te bagă în seamă”.

În România trăiesc aproape un milion persoane cu dizabilități, potrivit datelor oficiale. Mai puţin de 10 la sută dintre cei aflați la vârsta activă sunt angajaţi. Mulți dintre ei declară că instituțiile publice le facilitează prea puțin legătura directă cu potențiali angajatori. În majoritatea cazurilor, sprijinul vine din partea asociațiilor și ONG-urilor. Una dintre ele este Fundația de Abilitare Speranța din Timișoara, care de mai bine de cinci ani a dezvoltat programul intitulat UnLoc. Proiectul oferă și șansa câtorva locuri de muncă. 

Câteva reglementări introduse anul trecut aduc obligații suplimentare pentru angajatori: trebuie să demonstreze în mod concret că au facut eforturi pentru recrutarea persoanelor cu dizabilități, inclusiv prin solicitări scrise către ONG-uri specializate. Dar puține firme mari au printre angajați și persoane cu dizabilități. Nerespectarea normei ar putea fi sancționată de stat, dar în practică lucrurile stau cu totul altfel.

Roxana Damaschin Țecu, co-fondatoare UnLoc: “Foarte multe companii preferă să plătească, pur și simplu, această taxă pentru că au senzația că e dificil să lucrezi cu persoanele cu dizabilități”.

Pentru cei care luptă în fiecare zi să-și depășească limitele, integrarea profesională nu înseamnă doar un salariu, ci și șansa la independență și la o viață mai bună.