De ce reținem mai ușor experiențele negative și criticile decât laudele sau momentele frumoase? Psihologul Radu Leca, despre memoria ca sistem de alarmă

De ce ne amintim mai ușor experiențele negative decât cele plăcute? Psihologul Radu Leca explică, într-o analiză pentru TVR Info, că acest fenomen are rădăcini adânci în biologia și evoluția umană: negativul este perceput ca semnal de supraviețuire.

„Creierul pare să păstreze mai bine informațiile negative pentru că au semnificație de supraviețuire — un pericol pierdut, o dezamăgire învățată, o greșeală care a costat. Evoluția i-a favorizat pe cei care rețineau primejdii și semnele premergătoare lor. Astfel, memoria a devenit un detector mai atent la semnalele negative. Creierul păstrează umbrele înaintea luminii, pentru că umbrele anunță prădătorul.”

La nivel neuronal, amigdala — centrul emoțiilor — amplifică formarea amintirilor negative, iar hormonii de stres precum cortizolul și adrenalina consolidează aceste conexiuni. „Ceea ce ne frământă produce cicatrici mai adânci în rețeaua noastră neuronală”, explică Leca.

Atenția este un alt factor decisiv. Creierul acordă prioritate lucrurilor percepute ca amenințătoare, iar ruminația — repetarea mentală a momentelor neplăcute — le transformă în amintiri stabile.
„Lucrurile care ne tulbură ne ocupă privirea și devin povestea pe care ne-o spunem mereu.”

Acest efect este întărit și de mediul social. Critica atrage mai multă atenție decât lauda, iar feedbackul negativ se discută mai intens și mai des. „Un comentariu negativ se repetă în minte zile întregi, o laudă dispare ușor.”

Contextul cognitiv are, la rândul său, un rol esențial: oamenii tind să rețină ceea ce confirmă convingerile sau fricile preexistente. „Ne construim amintirile cu piese care se potrivesc poveștii pe care ne-o spunem despre lume.”

Efectele asupra sănătății mentale sunt semnificative: această predispoziție spre negativitate favorizează anxietatea, depresia și autoevaluarea dură.

Totuși, psihologul arată că există metode prin care putem „antrena” creierul să păstreze și binele. „Dacă vrei ca binele să rămână, trebuie să-i oferi atenție ca și cum ar fi o lecție de supraviețuire.”

Printre strategiile recomandate se numără savoring-ul (conștientizarea plăcerilor), jurnalizarea pozitivă, reîncadrarea cognitivă și repetarea deliberată a momentelor bune.

„Memoria o cântărim prin amintiri și alegem ce readucem în lumină”, conchide Leca.