De ce își întorc bărbații capul după alte femei chiar și când sunt însoțiți? Psihologul Radu Leca explică adevăratul motiv

Privitul altor femei este un comportament des întâlnit în cupluri, însă nu reprezintă automat un semn de infidelitate, ci rezultatul unor mecanisme cognitive, evolutive și culturale, afirmă psihologul Radu Leca într-o analiză explicativă. Specialistul atrage atenția că fenomenul trebuie înțeles nu cu acuzare, ci cu maturitate și dialog.

Potrivit lui Leca, primul impuls are o componentă perceptivă și instinctuală. „Mulți bărbați privesc alte femei chiar și atunci când sunt însoțiți de parteneră, la sală sau pe stradă, iar prima explicație simplă e că vederea și atenția noastră sunt construite ca niște scanere sociale. Ochii detectează contraste, mișcări și fețe înainte ca rațiunea să intervină. Te simți atras sexual. Avem aici un reflex perceptiv.”
El adaugă: „Privirea îți este atrasă de noutate înainte ca inima sau cuvintele să apuce să spună ceva.”

Psihologul pune acest comportament și în context evolutiv, subliniind că oamenii au fost programați să observe schimbări și potențiale oportunități din mediul înconjurător. Chiar dacă relațiile moderne sunt bazate pe încredere și contract social, reflexele ancestrale rămân active. „Ochii nu uită cum au fost programați, dar inimile aleg ce înseamnă privirea.” afirmă Leca.

Un alt element important este comparația socială, care apare automat când oamenii evaluează asemănări, diferențe și standarde culturale. Procesul nu este neapărat intențional și nici moral. „‘Atractivitatea’ e contextuală și se schimbă în funcție de stare, oboseală sau mediu. Nu e o trădare când mintea face ordine în haosul vizual, e doar un exercițiu involuntar.” explică specialistul.

Totuși, privirea poate deveni indicator al unor tensiuni din relație acolo unde există lipsă de afecțiune, plictiseală sau nevoia de validare. Când privitul este însoțit de flirt, ascundere sau secretizare, semnalul se schimbă. „Când ochiul caută mereu pe altcineva, e bine să adresezi întrebarea de tipul: ‘tu ești într-un cuplu, nu?’ Și nu o acuzație.” spune Leca.

Cultura și media joacă, la rândul lor, un rol esențial. Sexualizarea constantă din reclame, filme și mediul online antrenează atenția vizuală spre corpuri percepute ca atractive. „Suntem crescuți să privim, dar putem învăța să alegem spre ce privim cu adevărat.” subliniază psihologul.

Diferențele individuale rămân importante, iar comportamentul nu este identic la toți bărbații. Istoricul personal, traumele, stima de sine și consumul digital modelează intensitatea și scopul privirii. „Fiecare privire are o poveste, nu chiar toate povestesc despre infidelitate.” subliniază Leca.

Pentru cupluri, cheia este dialogul, nu interdicția. Comunicarea calmă și clară despre nevoi, limite și vulnerabilități poate preveni conflictele. Exprimarea sentimentelor în mod concret este mai eficientă decât etichetările. „Vorbește mai mult despre teamă decât despre acuzație, frica înțeleasă se cuprinde mental mai ușor.” spune psihologul.

Leca îndeamnă la o privire empatică asupra fenomenului, care nu trebuie absolutizat, ci analizat într-un context mai larg. „Un ochi care rătăcește nu este un verdict final asupra relației, dar cu siguranță este o invitație la dialog. Observă frecvența, intenția și reacția partenerului, iar apoi decide împreună ce reguli sau gesturi de reasigurare vă ajută. Dacă privirea este fugă, conversația este locul unde revenim acasă.”