De ce femeile resimt mai puternic efectele căldurii extreme și ce moduri creative au găsit pentru a se adapta

De obicei, valurile de căldură sunt percepute ca o criză de sănătate. Aproape 490.000 de oameni mor anual la nivel global din cauza temperaturilor extreme.

Însă aceste statistici nu reflectă efectele distructive pe care căldura extremă le are asupra vieții de zi cu zi a femeilor, în moduri care nu apar în datele privind mortalitatea.

Febe De Geest, cercetătoare în geografie umană la Universitatea din Melbourbe și Sergio Jarillo, cercetător în adaptarea la schimbările climatice la aceeași universitate, au precizat că cercetarea lor, bazată pe exemple din Oceania, Africa și Asia, arată că persoanele obligate să se adapteze cel mai mult sunt tocmai cele pe care politicile climatice le ignoră cel mai des, conform Science Alert.

Căldura la muncă și acasă

Felul în care oamenii resimt căldura este adesea influențat de gen. În multe regiuni ale lumii, activitățile afectate de temperaturile extreme sunt determinate social și cultural.

De exemplu, în numeroase zone din Africa, Asia și Oceania, femeile sunt principalele responsabile pentru îngrijirea gospodăriei. Ele petrec adesea mai mult timp în interior decât bărbații, în locuințe slab ventilate și fără izolație sau sisteme de răcire, ceea ce provoacă stres fizic și psihic.

Acest lucru arată cum căldura extremă afectează bunăstarea femeilor în moduri care depășesc cu mult problemele de sănătate.

Și la locul de muncă, separarea pe criterii de gen influențează expunerea la căldură. Cercetări realizate în India și Bangladesh arată că lipsa condițiilor sanitare adecvate în locurile de muncă informale afectează în special femeile în perioadele de caniculă.

Unele femei beau mai puțină apă pentru a evita folosirea toaletelor neigienice, ceea ce duce la deshidratare și alte probleme de sănătate.

În India și Maldive, normele culturale și religioase impun femeilor să poarte mai multe haine decât bărbații, ceea ce le face să resimtă mai intens disconfortul provocat de căldură.

Acestea nu sunt simple neplăceri minore. Ele amplifică expunerea la temperaturi extreme și influențează profund modul în care femeile experimentează vremea caniculară.

Căldura extremă schimbă relațiile sociale

În timpul valurilor de căldură, multe femei din regiunile tropicale rămân în interior, ceea ce le limitează conexiunile sociale.

Cercetări din Burkina Faso arată că temperaturile extreme cresc izolarea femeilor însărcinate, reducând contactul cu prietenii și familia, esențial pentru starea lor de bine.

Canicula influențează și modul în care femeile se percep pe ele însele.

În mediul rural din Kenya, femeile însărcinate care întâmpinau dificultăți în realizarea activităților în aer liber pe timp de caniculă au declarat că erau percepute ca „slabe” sau „leneșe”. Acest lucru reprezintă o lovitură serioasă în comunitățile unde valoarea unei femei este legată de îndeplinirea responsabilităților casnice.

În plus, există numeroase dovezi că temperaturile ridicate cresc riscul violenței fizice exercitate de bărbați asupra femeilor. În Camerun, femeile afectate de căldura extremă în locuințe aveau de aproape trei ori mai multe șanse să raporteze o creștere a violenței domestice.

În Bangladesh, Cambodgia și Nepal, valurile de căldură au fost asociate cu creșterea numărului de căsătorii ale minorilor, familiile aflate în dificultate forțându-și fiicele să se căsătorească pentru a reduce presiunea financiară și costurile gospodăriei. Aceste căsătorii duc frecvent la scăderea siguranței și a autonomiei tinerelor femei.

Femeile se adaptează deja

Adaptarea la o lume tot mai fierbinte necesită un efort comun din partea indivizilor și instituțiilor. Însă femeile nu așteaptă ca politicile publice să țină pasul – ele se adaptează deja creativ, adesea fără sprijin instituțional.

În cartierele din Ahmedabad, India, femeile și-au vopsit acoperișurile în alb și au folosit coji de cocos și deșeuri de hârtie pentru a construi acoperișuri mai răcoroase.

În Bangladesh, femeile au construit camere umbrite și ventilate atașate locuințelor, care oferă protecție împotriva soarelui și intimitate, dar servesc și drept spații pentru întâlniri comunitare.

În Jakarta, femeile au amenajat zone comune umbrite care funcționează ca “centre de răcorire”.

Acestea sunt „adaptări cotidiene” – practici de mică amploare, dezvoltate la nivel local, care apar din rutina zilnică și nu din programe instituționale. Ele reflectă modul în care multe comunități cu venituri reduse fac față căldurii.

Și adesea îndeplinesc mai multe funcții simultan: răcorire fizică, conectare socială și consolidarea comunității.

Ce trebuie schimbat

Politicile de adaptare climatică trebuie să depășească abordarea care tratează căldura extremă ca pe o problemă neutră din punctul de vedere al genului. Cercetarea noastră arată că temperaturile extreme afectează diferit bunăstarea femeilor și a bărbaților.

Aceste diferențe sunt influențate nu doar de biologie, ci și de cultură, putere și factori precum clasa socială, casta sau statutul migrator.

Mai important, femeile nu sunt doar victime pasive ale căldurii extreme. Însă practicile lor cotidiene rămân în mare parte invizibile pentru instituțiile care elaborează răspunsurile climatice.

Factorii de decizie ar trebui să recunoască și să susțină aceste inițiative. Pe măsură ce valurile de căldură devin tot mai frecvente și intense, femeile care își vopsesc acoperișurile în alb sau construiesc spații răcoroase pentru întâlniri comunitare în Bangladesh sunt deja în prima linie a adaptării.