De ce admirația și uimirea provocate de artă ne pot conduce spre o viață fericită și sănătoasă? Explicațiile unui expert în emoții umane

Oamenii își găsesc motive de admirație în natură, religie și muzică, precum și prin intermediul artei vizuale sau al arhitecturii. O simțim în mod special atunci când „întâlnim lucruri care sunt vaste sau dincolo de cadrul nostru de referință și care sunt inexplicabile și misterioase”, a declarat Dr. Dacher Keltner pentru CNN într-un interviu video. „Și atunci, aceste tipuri de experiențe stimulează uimirea, contemplarea și imaginația”.

Keltner studiază emoțiile umane de zeci de ani. El este, de asemenea, co-fondator și director al Greater Good Science Center de la UC Berkeley, un institut de cercetare care sondează bunăstarea noastră socială și emoțională. Cea mai recentă carte a sa, „Awe: The New Science of Everyday Wonder and How It Can Transform Your Life”, explorează beneficiile sociale, fizice și mentale ale admirației și uimirii.

Keltner abordează admirația, în parte, dintr-o perspectivă antropologică, explorând modul în care această emoție ne modelează structura socială. „Ca specie, suntem foarte interdependenți”, a spus el. „Dar provocarea centrală pentru rețelele sociale sănătoase, care este vitală pentru sănătatea noastră, este interesul personal neîngrădit”.

Puterea admirației, susține el, este că ne motivează să vedem dincolo de propriile noastre dorințe. Ea „liniștește vocea eului” și, în consecință, „te face să împărtășești lucruri și să colaborezi cu alți oameni”, a spus Keltner. Recent, un studiu de zeci de ani de la Harvard a descoperit o legătură puternică între conexiunile interpersonale strânse și fericirea și sănătatea noastră generală.

Dar este oare găsirea uimirii prin artă la fel de simplă ca și cum te-ai uita la un tablou frumos? Keltner spune că răspunsul este complex.

În 2017, el a fost coautor al unui studiu care a cartografiat emoțiile auto-raportate a peste 850 de participanți în timp ce vizionau mai mult de 2.000 de videoclipuri scurte. Cercetătorii au catalogat 27 de emoții, dintre care unele au avut mai multe șanse de a apărea împreună, astfel încât au fost considerate conexe. Studiul a constatat că uimirea a fost trăită ca o emoție distinctă, diferită de frumusețe, deși a fost adesea raportată alături de „admirație” și „apreciere estetică”. Keltner concluzionează, prin urmare, că este important – deși dificil – să diferențiem stimulii care sunt pur și simplu frumoși de cei care tind să evoce admirație.

El spune să ne gândim la frumusețe ca la ceva familiar. Atunci când privim arta care se potrivește cu înțelegerea noastră despre lume, cum ar fi picturile de peisaje bucolice cu dealuri, recunoaștem că vedem frumusețe. Dar Keltner susține că arta care inspiră admirație se întâmplă „atunci când încălcăm așteptările, când lucrurile nu sunt la locul lor sau sunt răsturnate cu susul în jos”. Spre deosebire de frumusețe, admirația este copleșitoare și misterioasă.

Totuși, valoarea de șoc nu este suficientă. În cadrul aceluiași studiu din 2017, uimirea a apărut rareori alături de sentimente de dezgust, oroare, frică sau anxietate. În mod fundamental, ceea ce separă uimirea de șoc este faptul că prima ne invită să învățăm și să ne dezvoltăm.

Toate aceste nuanțe înseamnă că, uneori, poate fi greu să recunoaștem sentimentele de uimire atunci când apar. Așadar, Keltner sugerează să notăm cu atenție diverși stimuli, cum ar fi picturile, muzica sau fenomenele naturale, și să analizăm cum ne fac să ne simțim.

„Vă simțiți liniștit, vă simțiți umil?”, a spus el. „Toate studiile noastre arată că sentimentul de sine se retrage în fundalul conștiinței pe măsură ce absorbiți această experiență perceptivă. «Sinele mic» este probabil unul dintre elementele definitorii ale admirației.”