Un artist disident rus spune că deține capodopere de Picasso, Rembrandt și Warhol în valoare de 45 de milioane de dolari, pe care le va distruge dacă Julian Assange moare în închisoare

Andrei Molodkin pretinde că a stocat 16 opere de artă – pe care le estimează că ar valora împreună mai mult de 45 de milioane de dolari – într-un seif în care se află și o substanță “extrem de corozivă”, potrivit Sky News.

În seif sunt cutii care conțin operele de artă și o pompă pneumatică care leagă două butoaie albe – unul cu pulbere acidă și celălalt cu un accelerator care ar putea provoca o reacție chimică suficient de puternică pentru a transforma conținutul seifului în deșeuri, susține Molodkin.

Capodopere de 45 de milioane de dolari, distruse cu acid dacă Julian Assange moare în închisoare

Proiectul – numit “Dead Man’s Switch” – este susținut de soția lui Assange, Stella.

“În aceste vremuri catastrofale – când avem atât de multe războaie – să distrugi artă e considerat mai degrabă tabu decât să distrugi viața unei ființe umane. De când Julian Assange este în închisoare, libertatea de exprimare, libertatea de a vorbi, libertatea informației au început să fie tot mai reprimate. Simt asta foarte tare“, a declarat Molodkin pentru Sky News.

Citește și: Julian Assange nu a primit permisiunea de a părăsi închisoarea pentru a participa la înmormântarea lui Vivienne Westwood

Disidentul rus a refuzat să dezvăluie care sunt operele de artă din interiorul seifului, dar spune că printre acestea sunt lucrări de Picasso, Rembrandt, Warhol, Jasper Johns, Jannis Kounellis, Robert Rauschenberg, Sarah Lucas, Santiago Sierra, Jake Chapman, dar și opere care-i aparțin lui însuși.

Assange riscă 175 de ani de închisoare dacă va extrădat

Julian Assange așteaptă rezultatul ultimului său apel împotriva extrădării în SUA, unde este acuzat de spionaj.

Fondatorul WikiLeaks este căutat în America pentru o presupusă conspirație în scopul de a obține și dezvălui informații de securitate națională după publicarea a sute de mii de documente secrete referitoare la războaiele din Afganistan și Irak.

Bărbatul, care are acum 52 de ani, neagă orice faptă ilegală.

Citește și: Papa Francisc s-a întâlnit cu soția și copiii lui Julian Assange. Fondatorul WikiLeaks se află într-o închisoare din Marea Britanie, iar autorităţile americane cer extrădarea lui

Assange a fost ținut în închisoarea Belmarsh din Londra timp de aproape cinci ani și are audierile pentru ultimul apel la Curtea Supremă din Londra pe 20 și 21 februarie.

Susținătorii lui Assange spun că el riscă 175 de ani de închisoare dacă va fi extrădat. Avocatul său susține că viața australianului “este în pericol” dacă apelul eșuează.

O idee deloc originală

Jonathan Jones, de la publicația britanică The Guardian, crede că demersul artistului disident rus nu este nici pe departe unul original.

Jones aduce în discuție tabloul „Rokeby Venus”, al lui Diego Velázquez, de la National Gallery din Londra, atacat recent de doi membri ai grupului de activiști de mediu Just Stop Oil, operă vandalizată anterior de sufrageta Mary Richardson în 1914, dar și alte precedente din istorie.

Citește și: Două activiste ecologiste au stropit cu supă tabloul ”Sunflowers” de Van Gogh, expus la National Gallery din Londra. „Ce este mai important, arta sau viaţa?”

“Molodkin reface ceva ce au făcut deja generații de avangardiști din ultimul secol. Mașinăria sa vag dadaistă de distrugere a artei folosește acid, la fel cum a făcut Gustav Metzger, inventatorul “artei autodistructive”, într-o acțiune din 1961 pe South Bank din Londra, când a folosit acid pentru a realiza picturi abstracte care se dizolvau și ardeau pe măsură ce erau create“, scrie Jones.

De ce se consideră că violența împotriva marii arte este ceva acceptabil? se întreabă jurnalistul britanic, care răspunde: “Justificările explicite sunt destul de clare: arta este mai puțin importantă decât viața, un tablou contează mai puțin decât planeta sau, după cum a spus Molodkin, “libertatea este mult mai importantă” decât arta.”

Citește și: Pictorul muralelor lui Saddam Hussein și viziunea sa tulburătoare asupra masacrelor irakiene