CORESPONDENȚĂ DIN UCRAINA | Împreună trec peste traumele războiului. Adăpost într-un cinematograf. Imagini și mărturii cutremurătoare surprinse de echipa TVR

La un mic altar improvizat într-un cinematograf din orașul Hmelnițki, transformat acum în centru de refugiați, preotul și câțiva enoriași se roagă. Tot ce își doresc este ca războiul să înceteze, astfel încât ei să se poată întoarce acasă. Cei care participă la slujbă sunt refugiați, dar și voluntari care îi ajută în aceste zile pe cei care caută adăpost și mâncare în drumul lor spre locuri mai sigure pentru ei și pentru copiii lor. Imnul Ucrainei, intitulat „Încă nu a murit Ucraina”, este intonat de cei prezenți cu speranță.

Trupurile acestor oameni poartă povara pribegiei, iar sufletele le sunt încărcate de grijă pentru ei, pentru copiii lor și pentru cei rămași în urmă ca să lupte. Katia a fugit împreună cu gemenele sale în vârstă de 7 ani. Vin tocmai din Sumy, un oraș din nord-estul Ucrainei, unde situația este dezastruoasă acum.

KATIA, refugiată: Foarte greu. Bombardamente, sunt împușcați civili. Tot ce ne-am dorit a fost să fugim cât mai repede. (Ele înțeleg că este o situație de război?) Da, fetițele știu că este război și știu cine e agresorul, cine a început războiul. Soțul meu și tatăl fetițelor a rămas ca să lupte.

Cinematograful din Hmelnițki a fost transformat recent în centru de refugiați. Cei care fug din orașele puternic bombardate de armata rusă se pot opri aici ca să-și tragă sufletul peste noapte, să mânânce ceva cald și să se odihnească. Există provizii și paturi amenajate. Vadim este din Severodonețk, regiunea Lugansk. A venit cu soția, fetița și fratele. Vor rămâne aici o perioadă, pentru că în orașul lor nu se poate trăi.

VADIM: Bombardamente și împușcături. Permanent, 24 de ore din 24. Este o situație foarte grea. Alaltăieri, vărul meu a murit. Zilnic acolo își pierd viața câte zece persoane. Zonele în care locuiesc civili sunt bombardate frecvent.

ALEX COSTACHE, trimis special TVR în Ucraina: Peste tot, în această sală de cinematograf, sunt provizii, medicamente, apă, mâncare, donate de locuitorii orașului pentru refugiați. În sala de dincolo, unde se poate mânca, este mâncare adusă de la cele mai bune restaurante din oraș, ni s-a spus.

Ajutorul pe care voluntarii îl acordă refugiaților înseamnă enorm. Dincolo de haine și mâncare, gesturile de omenie dau încredere, speranță și curaj. Pentru că, oricât și-ar dori oamenii să creadă că ceea ce trăiesc este un vis sau un film care se va sfârși curând, realitatea este alta. Se fuge din calea războiului, se fuge de moarte.

–––––––––––––––––––––––––––––-

Alexandru Costache, Alex Zugravu şi Gabi Anghel sunt în localitatea Ivano-Frankivsk. Este o zonă pe care rușii susţin că au lovit-o în atacuri ţintite. Alex Costache ne dă mai multe detalii: