Charlie Chaplin, simbolul filmului mut şi primul star al Hollywoodului

Charles Spencer Chaplin s-a născut pe 16 aprilie 1889 la Londra, într-o familie săracă de artişti. Tatăl său, cântăreţ şi actor, avea serioase probleme cu alcoolul, iar mama, Hannah Hill, provenea dintr-o familie de romi, şi era şi ea cântăreaţă în mici teatre obscure. Cu numele de scenă „Lily Harley”, cunoscuse bărbaţi încă de foarte tânără şi chiar fugise de acasă cu un iubit în Africa de Sud, era timpul goanei după aur şi cei doi credeau că se vor îmbogăţi. Hannah avea deja un copil cu alt bărbat când s-a născut Charlie şi grave probleme psihice. Şi-a încheiat cariera de cântăreaţă curând, în timpul unui spectacol când este chiar rănită de obiectele pe care publicul nemulţumit le-a aruncat spre ea, iar Charlie care asista din culise la acest spectacol umilitor a fost pus de directorul teatrului să urce pe scenă şi să cânte pentru a salva situaţia. Charlie avea doar cinci ani, dar a cântat atît de bine celebrul cântec Jack Jones încât publicul a aplaudat.

Părinţii săi divorţaseră încă de când Charlie avea trei ani şi, pentru că mama nu mai putea avea grijă de copii, împreună cu fratele sau Sydney se mutau de colo-colo. Au locuit un timp împreună cu tatăl şi amanta lui, apoi cu o trupă de actori şi în cele din urmă au ajuns într-o casă pentru săraci, după ce tatăl moare şi mama este internată într-un azil pentru boli psihice.

Cei doi fraţi îşi iau încă de copii viaţa în propriile mâini pentru a supravieţui şi pentru a-şi întreţine mama. Charlie moştenise talentul muzical de la părinţi şi trăise mereu în preajma scenei, aşa că a rămas în lumea teatrului unde a primit mici roluri, iar anii de sărăcie în care îşi câştiga cu greu existenţa şi instabilitatea psihică a mamei îl vor marca decisiv pe tânărul Charlie.

Îşi face debutul ca dansator de step în grupul de copii The Eight Lancashire Lads, talentul său este remarcat şi, pe la doisprezece ani, primeşte rolul băieţelului Billy din spectacolul de teatru Sherlock Holmes. La încheierea acestui angajament, Charlie, ca actor permanent al Fred Karno Repertoire Company, primeşte roluri în comedii şi vodeviluri şi în 1910 plecă într-un turneu în Statele Unite.

“America, vin să te cuceresc !”

Avea 21 de ani şi o constituţie extrem de firavă, dar mare încredere în forţele sale, aşa încât la apropierea vaporului de docurile din Manhattan, tânărul Charlie Chaplin şi-a scos pălăria şi a strigat din toate puterile: “America, vin să te cuceresc ! Şi fiecare bărbat, femeie sau copil va avea pe buze nume de Charles Spencer Chaplin!” Şi aşa a şi fost, dar nu imediat.

Ca actor al trupei Fred Karno, el a mai traversat de două ori oceanul pentru turnee şi a străbătut continental american de pe o coastă pe alta. În aceeaşi companie se afla şi Arthur Stanley Jefferson care va deveni şi el celebru în lumea filmului, sub numele de Stan Laurel, pentru cuplul comic Stan şi Bran pe care l-a făcut împreună cu Oliver Hardy.

Se spune că primul mare succes a lui Chaplin a fost la femei, căci Charlie era un neobosit cuceritor de inimi, dar curând a fost remarcat de legendarul producător Mack Sennett, care conducea studiourile Keystone din California, şi, în 1912, i s-a oferit un contract pentru un rol într-un film.

Debutul ca actor de film

În 2 februarie 2014 Charlie Chaplin debuta ca actor de film în comedia “Making a living”, unde interpreta rolul lui Edgar English, un fals reporter, dar gagurile au fost suficient de comice pentru a-i aduce succesul. Iniţial Mack Sennett a crezut că a făcut o greşeală costisitoare cu acest tânăr actor englez căruia îi dăduse în timpul filmărilor 150 de dolari pe săptămână, dar succesul peste noapte al filmului i-a convins pe producători să înceapă imediat negocierile financiare cu Chaplin pentru alte roluri.

Lui Chaplin nu-i plăcuse primul rol de reporter, aşa că şi-a ales pentru următoarele filme, Mabel’s Strange Predicament sau Kid Auto Races at Venice, o costumaţie complet diferită: pantaloni şi ghete mult prea mari pentru el, o haina prea strâmtă, un melon prea mic, baston şi o mustaţă falsă.

Era micul vagabond pentru că, spunea el, costumaţia îl reprezenta chiar pe el, un personaj cu spirit comic şi uşor tragic, aşa cum fusese încă din copilărie. Personajul i-a adus imediat succesul.

În 1915 Chaplin devenise deja în Statele Unite un fenomen cultural, magazinele s-au de umplut de mărfuri care reproduceau costumaţia personajului său, era reprezentat în benzi desenate şi s-au compus chiar şi melodii despre el.  Chaplin câştiga acum 10 mii de dolari pe săptămână.

A lucrat pentru companiile Essanay, apoi pentru Mutual, care i-a dat în 1916 un studiou propriu pentru a face filme, apoi din 1918 pentru First National Exhibitors’ Circuit, o  companie special creată pentru a “exploata” filmele sale.

După primul său film în cadrul acestui nou acord, A Dog’s Life, şi-a îndreptat atenţia spre război şi a făcut filmul The Bond, un film scurt înscris în campania guvernului pentru obligaţiunile lansate în scopul colectei de fonduri pentru război. A urmat în 1918 comedia Shoulder Arms, un real succes care a sporit popularitatea lui Chaplin, dar nu i-a adus şi bani mai mulţi de la finanţatori, aşa că un an mai târziu Chaplin şi-a construit propriul studio de film. Au urmat propriile producţii Sunnyside şi A Day’s Pleasure şi împreună cu Mary Pickford, Douglas Fairbanks şi D.W. Griffith a pus bazele United Artists Corporation, pentru distribuţia filmelor.

În  următorul film, The Kid, Chaplin îl avea ca partener pe  micuţul de patru ani Jackie Coogan, era o comedie amară despre sărăcie şi un copil despărţit de părinţi, inspirat de propria copilărie. Filmul avea 68 de minute, era cel mai lung film pe care îl făcuse Chaplin, şi a fost un enorm succes. Până în 1924, a fost difuzat în mai mult de 50 de ţări.

A continuat să joace rolul micului vagabond, dar gagurile şi pantomima sa au devenit mai subtile, personajul său, fără hainele, manierele sau distincţia unui gentleman, poate uşor vulgar, spuneau criticii săi, era vesel sau romantic, generos şi uman şi cu siguranţă un supravieţuitor în orice condiţii, la fel ca şi Chaplin. S-a numit Charlot în Franţa şi în toate ţările ţările francofone, Carlitos în Brazilia sau în Argentina sau pur şi simplu Vagabond în Germania.

Ajunsese cel mai de succes şi cel mai bine plătit  actor al timpului. Ca regizor şi producător a fost un pionier în arta filmului, dar şi un perfecţionist,  a inovat continuu în tehnicile de filmare şi relua filmările şi de zeci de ori până când scenele ieşeau aşa cum îşi dorea. Filmele sale s-au identificat practic cu epoca filmului mut, iar când la sfârşitul anilor 1920 Hollywoodul intra în epoca sonorului, Chaplin a refuzat să producă sau să joace în filme „vorbite”.

Credea că filmul mut este mai sugestiv şi că pantomima poate trece toate barierele de limbaj, căci în America acelor vremuri soseau valuri de imigranţi din toată lumea şi Chaplin dorea că filmele sale să fie înţelese de oricine. Muncea enorm şi şi-a ajutat cu disperare mama, a adus-o lângă el şi i-a cumpărat o casă în California. Filmul său din 1926 Goana după aur a fost inspirat de povestea din tinereţea Hannei în Africa de Sud. Capodopera sa din 1931 Luminile Oraşului a fost şi ea marcată de un eveniment dureros din viaţa lui Chaplin, moartea mamei din 1928. Povestea mută a micului vagabond îndrăgostit de o florăreasa oarbă, la care însă renunţă în favoarea binefăcătorului bogat pe care fata îl iubea, spune şi ea istoria propriei vieţi.

În istoria cinematografiei, filmul este considerat un „clasic”, mulţi critici spun că ar fi cel mai bun a lui Chaplin, iar cu acesta se încheie seria filmelor aşa-zis „inocente”. Chaplin şi-a retras oficial personajul de pe ecran abia în 1936, odată cu filmul Modern Times,  considerat ultimul film mut,  şi, ca şi City Lights, o capodoperă.

Scenariul, producţia, regia şi muzica au fost ale lui Chaplin. Interpreta rolul unui muncitor la o linie de asamblare, care suferă o cădere nervoasă, rămâne şomer şi este arestat ca instigator la o manifestație comunistă, în cele din urmă, după ce împiedică involuntar evadarea unor deţinuţi, e eliberat ca un erou.

Tehnica de filmare este inedită, 18 cadre pe secundă, iar redarea de 24 de cadre pe secundă, ceea ce face ca acțiunea să pară frenetică. Abia în scena de final micul vagabond prinde glas şi interpretează un cântec scris chiar de Chaplin. Personajul pleacă pe un drum nesfârşit către linia orizontului şi dispare odată cu epoca filmului mut.

Primul film sonor al lui Chaplin a fost Dictatorul, în 1940, o parodie curajoasă îndreptată împotriva nazismului şi a lui Adolf Hitler şi care vorbea şi despre persecutarea evreilor. Filmul a provocat destule controverse, dar Chaplin a continuat să producă filme şi a încercat să păstreze o atitudine neutră.

Limelight a fost ultimul mare film produs de Chaplin în Statele Unite. Ultimele două filme le-a produs la Londra. În 1957 – A King in New York,  în care a fost actor, regizor, producător şi scenarist, iar zece ani mai târziu a produs ultimul său film: A Countess from Hong Kong, pentru care a făcut regia şi scenariul şi  a avut o ultimă apariţie ca actor, alături de Sophia Loren şi Marlon Brando.

Charlie Chaplin a fost actor, producător şi finanţator, regizor, scenarist şi coregraf şi autorul a patru cărţi de succes, My Trip Abroad,  A Comedian Sees the World, My Autobiography, My Life în Pictures.

A avut succes şi în calitate de compozitor cu Sing a Song, With You Dear in Bombay, There’s Always One You Can’t Forget, Smile, Eternally şi This is my song,  melodia compusă de Chaplin special pentru filmul A Countess from Hong Kong a ajuns pe locul 1 în topurile din Marea Britanie, în varianta interpretată de Petula Clark.

Un mic vagabond şi prin viaţă

A dorit mereu familia pe care nu o avusese în copilărie, dar nu a reuşit „să se aşeze” decât târziu şi până atunci viaţa sa a fost presărată de tot felul de scandaluri, de la cele legate de femei, la cele care priveau loialitatea faţă de ţara sa natală sau cea de adopţie.

Când Statele Unite au intrat în Primul Război Mondial, Charlie, care era încă cetăţean britanic, a devenit purtătorul de cuvânt al Liberty Bonds, emisiunea de obligaţiuni a guvernului pentru susţinerea efortului de război al statului american. Subscripţia publică devenise o datorie patriotică pe care Chaplin o susţinea împreună cu prietenii săi apropriati Douglas Fairbanks şi Mary Pickford. Dar loialitatea faţă de ţara sa natală a fost pusă la îndoială şi a fost numit de britanici laş.

A rămas faimos pentru aventurile sentimentale cu cele mai multe dintre partenerele sale de pe ecran, cu Edna Purviance a avut doar o relaţie sentimentală, dar cu trei dintre ele s-a şi căsătorit: cu Mildred Harris în 1918, în 1924 cu Lita Gray care avea doar 16 ani pentru a evita scandalul relaţiei cu o minoră, şi apoi în 1936 cu Paulette Goddard, partenera sa din filmul Modern Times.(w380) Dictatorul

S-au adăugat şi alte excentricităţi, iar scandalul relaţiei cu tânăra Joan Barry şi un proces de paternitate au pus paie pe foc.

Şi filmul Dictatorul a provocat scandal în 1940,  fusese lansat chiar cu un an înainte ca Statele Unite să intre în Al Doilea Război Mondial, iar poziția critică adoptată  de Chaplin în film i-a adus acuzaţiile americanilor că ar fi fost simpatizant al regimului comunist.

Abia în 1943 a reuşit să găsească dragostea perfectă, dupa cum spunea, şi să se aşeze definitiv.

Avea 54 de ani, fusese căsătorit de trei ori şi avea doi copii când s-a căsătorit cu tânăra Oona O’Neill, fiica marelui dramaturg Eugene O’Neill. Fata abia împlinise 18 ani. Căsătoria Oonei cu Chaplin, care avea aceeaşi vârstă ca tatăl ei, l-a înfuriat atât de tare pe dramaturg încât a fost dezmoştenită.

În ciuda scandalului căsătoriei, datorat enormei diferenţe de vârstă, Charlie şi Oona au rămas împreună. Au avut opt copii, Geraldine s-a născut când Chaplin avea 55 de ani, iar Christopher s-a născut ultimul, când tatăl său avea 73 de ani.

În anul 1952, Chaplin a părăsit SUA cu intenţia de a face o scurtă vizită în Marea Britanie, dar cei de la imigrări au profitat de ocazie pentru a-i ridică permisiunea de a reintra în ţară, iar Chaplin a decis să se mute cu toată familia la Vevey, în Elveţia.

Cu toată existenţa sa plină de scandaluri şi controverse, Chaplin a fost un om liniştit şi tăcut.

Familia Chaplin a locuit într-o reşedinţă de secol XVIII, pe malul lacului Geneva. Oona a trăit în umbra celebrului său soţ şi declara că a fost mulţumită să fie „doar soţie şi mamă”.

S-a mai întors în Statele Unite doar o singură dată, în 1972, când a fost onorat de Academia Americană de Film cu Oscarul pentru întreaga activitate. Devenise şi Ofiţer al Legiunii de Onoare franceze şi în 1975 primise ordinul de Cavaler al Imperiului Britanic.

Chaplin a murit în somn în ziua de Crăciun din 1977 şi a fost înmormântat în cimitirul din Vevey.

Viaţa lui Charlie Chaplin a fost în 1992 subiectul filmului numit chiar Chaplin, produs şi regizat de Richard Attenborough. În film Robert Downey jr. are rolul principal şi joacă alături de Geraldine, una dintre fiicele lui Chaplin, devenită şi ea actriţa, care intrepretează rolul bunicii sale, Hannah.