Ce spun cifrele despre bugetari și economie. Marea problemă nu este câți lucrează la stat, ci câți nu lucrează deloc
Se protestează în stradă. Bugetarii sunt revoltați, privații sunt exasperați. În spațiul public este multă emoție, dar cifrele ar putea aduce lămuriri.
Cât de mulți bugetari are România? Și cât ne costă?
Doar 8,36% din totalul populației lucrează în sectorul public. Asta plasează România pe locul 6 din coadă în Uniunea Europeană. În comparație:
- Germania: 10,7%
- Franța: 13,4%
- Suedia: 15%
Concluzia? Statul român nu e supradimensionat. E doar prost organizat.
România are aproximativ 1,28 milioane de angajați la stat, dintre care:
- peste 300.000 în educație,
- aproape 150.000 în sănătate,
- peste 80.000 în ordine publică.
Aceștia nu sunt problema.
Problema reală se află în sutele de instituții centrale, agenții, autorități, regii autonome, unde organigramele sunt stufoase, angajările sunt politizate, iar eficiența — inexistentă.
Exemplu: avem 3.200 de primării, multe în comune cu mai puțin de 1.000 de locuitori.
În 2023, sporurile bugetarilor au costat 12,4 miliarde lei (aproximativ 2,4 miliarde euro) — mai mult decât întregul buget al Ministerului Mediului sau al Ministerului Cercetării.
Salariul mediu net în administrația publică: 7.288 lei/lună
În sectorul privat: 4.650 lei/lună
Dar nici asta nu e întreaga poveste.
Pentru că marea problemă nu este „câți lucrează la stat”, ci câți NU lucrează deloc. Doar 49,2% din populația României este activă pe piața muncii. În alte țări:
- Malta: 65%
- Olanda: 66,2%
- Irlanda: 63%
România este în coada clasamentului european — mai jos sunt doar Grecia și Italia.
Motivele:
- abandon școlar masiv,
- migrație accelerată,
- pensionări timpurii (de exemplu, magistrați care ies la pensie la 48 de ani, în timp ce în Olanda vârsta este 70).
Tăierea sporurilor e doar un pas. Reforma reală trebuie să includă:
- comasarea administrației locale;
- digitalizare reală;
- eliminarea posturilor sinecuriste;
- combaterea muncii la negru și a evaziunii fiscale (estimare: 12% din PIB);
- o strategie pe termen lung pentru creșterea ocupării forței de muncă.

