Bilanț 2023: Crește riscul de dezordine globală

Ordinea economică globală condusă de Occident a avut un 2023 prost, scrie într-o analiză Project Syndicate Mohamed A. El-Erian, președinte al Queens’ College din cadrul Universității din Cambridge.

Redăm argumentele analistului.

În mod surprinzător, cauza principală nu a fost apariția unei ordini alternative conduse de China, așa cum anticipau unii. În schimb, a fost stresul intern care a dus la mai multe îndoieli în întreaga lume cu privire la eficacitatea și legitimitatea acesteia.

Dar este puțin probabil ca o nouă ordine internațională să apară prea curând. În schimb, pe măsură ce din ce în ce mai multe țări decid să se construiască alternative la ordinea condusă de Occident, economia globală riscă să se fragmenteze din ce în ce mai mult, să erodeze rolul de lider al Americii și să accelereze o schimbare spre dezordine la nivelul întregului sistem.

Cu siguranță, îndoielile legate de ordinea economică condusă de Occident au început cu mult înainte de 2023. Numai în ultimii 15 ani, credibilitatea și buna funcționare a acesteia au fost subminate de pași greșiți în materie de politici care au dus la o serie de perturbări. Printre acestea se numără criza financiară globală din 2008, folosirea tot mai intensă a sancțiunilor comerciale și de investiții, distribuirea inegală a vaccinurilor COVID-19, calificarea eronată de către băncile centrale a inflației ca fiind „tranzitorie” și consecințele creșterilor agresive ale ratelor dobânzilor de către bănci.

Sistemul multilateral a fost subminat și mai mult de incapacitatea sa de a aborda provocările globale urgente, cum ar fi schimbările climatice și datoriile copleșitoare din Sudul global. Pe măsură ce aceste presiuni se intensifică, instituțiile dominate de Occident sunt considerate din ce în ce mai mult ca fiind ineficiente și insuficient de incluzive.

Două evoluții, în special, au alimentat anul acesta o frustrare generalizată față de ordinea condusă de Occident. În primul rând, după cum este acum documentat pe scară largă, Rusia a reușit să mențină relații comerciale active în ciuda sancțiunilor aparent sufocante, care au restricționat capacitatea țării de a utiliza sistemul internațional de plăți SWIFT și au limitat prețul exporturilor sale de petrol. Deși schemele comerciale și de plată ad-hoc concepute de tehnocrații ruși sunt departe de a fi rentabile, acestea au permis Rusiei să minimizeze daunele aduse economiei sale interne și să-și finanțeze efortul de război din Ucraina.

Mai mult, în eforturile sale de a eluda sancțiunile occidentale, Rusia a primit sprijin din partea unui grup tot mai mare (deși încă relativ mic) de țări. Succesul limitat al regimului de sancțiuni a erodat convingerea că țările din întreaga lume nu au altă opțiune decât să facă parte din ordinea economică condusă de Occident.

În al doilea rând, rolul Americii în războiul actual dintre Israel și Hamas a scos la iveală, pentru multe țări, lipsa de conținut a angajamentului declarat al Occidentului în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale ale omului și conformitatea inconsecventă a acestuia cu dreptul internațional.

În timpul călătoriilor mele recente, am întâlnit multe persoane care au reiterat avertismentele dure ale Secretarului General al ONU, António Guterres, legate de lipsa de protecție pentru necombatanți în Gaza, de prăbușirea sistemului de sănătate din Gaza, de numărul record de morți în rândul personalului umanitar al Națiunilor Unite și față de amenințările iminente de foamete generalizată, boli, dezordine civilă și o altă strămutare în masă a civililor.

După cum a recunoscut recent președintele SUA, Joe Biden, milioane de oameni din întreaga lume consideră acum că răspunsul Israelului la uciderea în masă a cetățenilor israelieni de către Hamas la 7 octombrie a mers prea departe, Israelul pierzând sprijinul internațional. La cel mai recent vot al Adunării Generale a ONU cu privire la încetarea focului, 153 de țări au votat în favoarea lui și doar 10 împotrivă, și 23 de abțineri.

Un număr tot mai mare de țări au deplâns impunitatea cu care Israelului i s-a permis să ignore dreptul internațional și să bombardeze civili, inclusiv mii de femei și copii. Mulți sunt îngroziți de avertismentele lui Philippe Lazzarini, comisarul general al Agenției ONU de ajutorare și lucrări pentru refugiații palestinieni din Orientul Apropiat, care a descris în mod repetat starea actuală din Gaza ca fiind „iadul pe Pământ”.

Pe măsură ce criza umanitară din Gaza continuă să se agraveze, mai multe țări și-au exprimat îngrijorarea că SUA, prin faptul că nu reușesc să-și țină-n frâu cel mai apropiat aliat, îi permit involuntar acest lucru. Decizia administrației Biden de a ocoli Congresul pentru a oferi mai mult ajutor militar Israelului, la doar o zi după ce SUA s-au opus unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU care cerea o încetare umanitară a focului în Gaza, a întărit această percepție.

Indiferent de poziția fiecăruia privind aceste evoluții, ele au pus sub semnul întrebării eficacitatea și legitimitatea ordinii internaționale conduse de Occident și riscă să accelereze tranziția în curs de la o economie globală unipolară la una multipolară. Pe măsură ce puterile de mijloc se afirmă tot mai mult pe scena mondială, acestea vor încuraja țările mai mici aliniate Vestului să ia în considerare perspectiva de a deveni „state oscilante”.

Puterile occidentale trebuie să se confrunte direct cu această amenințare. În timp ce repararea daunelor care au fost deja provocate va necesita timp, liderii politici ar trebui să se concentreze pe atenuarea riscului unei fragmentări suplimentare și să prevină o coborâre rapidă în dezordinea internațională prin consolidarea arhitecturii multilaterale existente. Acest efort ar trebui să înceapă prin revigorarea inițiativelor anterioare de reformă în cadrul instituțiilor-cheie, începând cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Accentul principal ar trebui să fie pus pe voce și reprezentare, pe desființarea proceselor de numire învechite care avantajează interesele occidentale și pe modernizarea procedurilor operaționale.

Aceste reforme sunt esențiale pentru ordinea condusă de Occident, care a făcut bine lumii de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În cazul în care se va permite ca actualul cadru internațional să eșueze, acesta nu va fi înlocuit de un nou sistem ancorat de China, ci de o mai mare dezordine globală. Un astfel de rezultat ar afecta pe toată lumea pe termen scurt. De asemenea, ar inhiba capacitatea noastră colectivă de a aborda provocările complexe și în creștere cu care ne confruntăm.