Copiii din România, cei mai expuşi din UE la sărăcie și excluziune socială. Antonio Amuza: Este nevoie de o politică de dezvoltare educaţională

În 2021, 24,4% dintre copiii (cu vârsta mai mică de 18 ani) din UE au fost expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, comparativ cu 21,1% dintre adulți (cu vârsta de 18 ani și peste).

Dintre statele membre UE, în 2021, cei mai mulţi copii expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială au fost înregistraţi în România (41,5%), Spania (33,4%) și Bulgaria (33,0%). Pe de altă parte, cei mai puţini copii au fost raportaţi în Slovenia (11,0%), Finlanda (13,2%) și Cehia (13,3%).

Copiii sunt expuși unui risc mai mare de sărăcie sau excluziune socială în comparație cu adulții în 18 din cele 27 de state membre ale UE. Cele mai mari diferențe între cele două grupe de vârstă au fost înregistrate în Luxemburg, România, Spania și Austria.

Dimpotrivă, adulții au fost expuși unui risc mai mare de sărăcie sau excluziune socială în comparație cu copiii din 9 state membre (Letonia, Estonia, Danemarca, Croația, Slovenia, Lituania, Țările de Jos, Finlanda și Polonia).

Cele mai mari diferențe între cele două grupe de vârstă dintre aceste 9 țări au fost observate în Letonia, Estonia și Danemarca.

Riscul de sărăcie sau excluziune socială nu depinde strict de nivelul de venit al unei gospodării, poate reflecta, de asemenea, șomajul, intensitatea scăzută a muncii, statutul de muncă sau o serie de alte caracteristici socio-economice.

România are cei mai mulţi copii aflaţi în pragul sărăciei şi în pericol de excludere socială, peste 41 la sută. Ţara noastră e pe primul loc în Uniunea Europeană la acest capitol, arată statisticile oficiale. Fără soluţii eficiente din partea statului, aceşti copii au probleme la şcoală sau chiar abandonează studiile, au o sănătate deficitară şi nu se pot realiza în viaţă, atrag atenţia sociologii.

Antonio Amuza, cercetător sociolog: Graficul vorbeşte şi despre educaţia primită acasă. Pentru a putea îmbunătăţi educaţia primită în sânul familiei este nevoie de o politică de dezvoltare educaţională, ori cu asta nu câştigi voturi. Când sunt alegeri electorale nu poţi să vi cu altceva decât cu nevoia de mâine, imediată, cea pe care românii o aşteaptă cu adevărat. Cu toţii ne dorim un sistem educaţional mai bun, dar ştim că schimbarea nu se întâmplă imediat. E mai degrabă o problemă strategică de schimbare în timp. În acest sens avem nevoie de o oarecare coerenţă. Acest dinamism de pe scena politică nu face decât să păstreze dinamica de aşa natură încât să nu poată da coerenţă proiectelor care sunt cu adevărat strategice.