România are petrol și rafinării, dar depinde de importuri. Blocajul din Kazahstan scoate la iveală punctul vulnerabil

România are petrol, rafinării și rezerve. Dar nu este independentă. Iar oprirea exporturilor kazahe prin principala rută de la Marea Neagră ne arată exact unde este punctul vulnerabil: avem instalațiile care produc benzină și motorină, dar o mare parte din materia primă vine din afară.

Kazahstanul a suspendat livrările prin conducta CPC către terminalul rusesc Novorossiisk, după atacuri asupra petrolierelor din zonă. Prin această rută trece peste 80% din petrolul exportat de Kazahstan. Imediat, cotația Brent a urcat cu 2,5%, la peste 91 de dolari pe baril, potrivit Financial Times.

Pentru România, problema este serioasă mai ales la Petromidia. Cea mai mare rafinărie a țării a procesat anul trecut aproape 5,9 milioane de tone, în principal petrol kazah. În primul trimestru al acestui an, aproape 1,2 milioane de tone de materie primă au fost tot predominant din Kazahstan.

România produce încă petrol, în special prin OMV Petrom, dar producția internă este în declin și nu acoperă consumul rafinăriilor. Petrobrazi are o capacitate de 4,5 milioane de tone pe an și acoperă aproximativ 35% din cererea națională de carburanți.

Asta nu înseamnă însă că benzinăriile rămân mâine fără combustibil. România are stocuri de urgență de peste două milioane de tone echivalent petrol, suficiente pentru aproximativ 90 de zile de importuri.

De unde putem cumpăra în loc? Cea mai rapidă alternativă este Azerbaidjanul. România a importat anul trecut peste un milion de tone de țiței și produse petroliere azere, iar numai în ianuarie au intrat aproape 197.000 de tone, în valoare de 94 de milioane de dolari.

Mai există petrol din Statele Unite, Norvegia, Irak sau Africa de Nord, adus cu petrolierele în Constanța. Europa cumpără deja masiv din SUA, Norvegia și Kazahstan, fiecare cu aproximativ 12-15% din importurile europene. Problema nu este lipsa vânzătorilor, ci prețul transportului, asigurarea navelor și compatibilitatea petrolului cu fiecare rafinărie.

Scenariul bun: livrările kazahe se reiau rapid, iar efectul rămâne limitat. Scenariul mediu: România înlocuiește petrolul kazah cu țiței mai scump din Azerbaidjan sau de peste Atlantic. Scenariul rău: blocajul se prelungește, tensiunile din Orientul Mijlociu cresc, iar petrolul urcă spre 110-120 de dolari. Atunci nu mai vorbim doar despre câțiva bani în plus la pompă, ci despre transport, alimente și inflație.

Concluzia este simplă: România este mai protejată decât multe state europene pentru că produce, rafinează și stochează petrol. Dar independența noastră este doar parțială. Avem rafinăriile. Nu avem suficient țiței pentru ele.