România, la un pas de „junk”: ce s-ar întâmpla cu dobânzile, creditele și bugetul dacă ratingul ar fi retrogradat

România este încă în categoria statelor recomandate investițiilor, însă se află pe ultima treaptă. Cu ratinguri de BBB- la S&P și Fitch, respectiv Baa3 la Moody’s, toate cu perspectivă negativă, o singură retrogradare ar împinge țara în categoria speculativă, cunoscută drept „junk”. Efectele nu s-ar vedea peste noapte, dar ar putea însemna împrumuturi mai scumpe pentru stat, bănci, firme și, în timp, pentru populație.

România nu a ajuns în categoria „junk”, însă se află la limita inferioară a zonei considerate sigure pentru investiții.

S&P și Fitch mențin România la BBB-, iar Moody’s la Baa3. Toate cele trei agenții păstrează perspectiva negativă, ceea ce înseamnă că văd riscuri care ar putea duce la o retrogradare dacă situația bugetară și politică se deteriorează.

Pe scurt, România este încă recomandată investițiilor, dar are o singură treaptă până la categoria speculativă.

Deficitul, datoria și stabilitatea politică, în centrul evaluărilor

Agențiile de rating urmăresc în special trei lucruri: deficitul bugetar, evoluția datoriei publice și capacitatea Guvernului de a aplica măsuri credibile, fără blocaje politice.

România a avut în 2025 cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană: 7,9% din PIB, după 9,3% în 2024.

Comisia Europeană estimează că deficitul ar putea coborî la 6,2% din PIB în 2026 și la 5,8% în 2027. Chiar și în acest scenariu, nivelul rămâne mult peste plafonul european de 3% din PIB.

În paralel, datoria publică este estimată să urce de la 59,3% din PIB în 2025 la 61,6% în 2026 și la 63,4% în 2027.

Pe termen mediu, Comisia Europeană avertizează că datoria ar putea ajunge la aproximativ 90% din PIB în 2036. Proiecția este construită pe un scenariu fiscal care presupune o reducere a deficitului primar structural, însă arată că riscurile pentru sustenabilitatea datoriei rămân ridicate.

Cu alte cuvinte, chiar și după corecții, România are nevoie de disciplină bugetară pe termen lung pentru a evita o creștere accelerată a datoriei.

Deficitul mai mic din primele cinci luni, un semnal bun, dar insuficient

Execuția bugetară după primele cinci luni ale anului a adus o veste mai bună: deficitul s-a redus la 35,94 miliarde de lei, echivalentul a 1,75% din PIB.

Consultantul economic Adrian Negrescu consideră că rezultatul reprezintă o „gură de oxigen” înaintea discuțiilor cu agențiile de rating.

Totuși, agențiile nu analizează doar cifrele dintr-o lună sau dintr-un trimestru. Ele vor să vadă dacă măsurile de ajustare sunt menținute până la finalul anului și dacă noul Guvern poate controla cheltuielile, reforma administrația fiscală și atrage fondurile europene disponibile.

Contează și stabilitatea politică. Un program de reducere a deficitului poate fi credibil pe hârtie, dar devine vulnerabil dacă este blocat de conflicte politice sau de renunțarea la măsuri nepopulare.

Ce ar însemna, de fapt, intrarea în categoria „junk”

O retrogradare sub pragul investment grade nu ar însemna faliment și nici nu ar produce automat o criză de pe o zi pe alta.

Ar însemna însă că România ar fi considerată mai riscantă de o parte a investitorilor. Unele fonduri au reguli care le permit să cumpere doar obligațiuni ale statelor cu rating investment grade. O retrogradare ar putea reduce cererea pentru titlurile românești și ar putea obliga statul să ofere dobânzi mai mari pentru a se împrumuta.

România se finanțează deja la costuri ridicate. Dobânzile pe termen lung au fost, în medie, de 6,7%, peste valoarea de referință europeană de 5,1%.

Pentru buget, asta ar însemna mai mulți bani direcționați spre plata dobânzilor și mai puțini bani disponibili pentru investiții, sănătate, educație sau infrastructură.

Pentru populație, efectele ar putea apărea treptat: credite mai scumpe, investiții private amânate și o presiune mai mare asupra cursului de schimb.

Pentru firme, o țară cu rating mai slab înseamnă, de regulă, finanțare mai dificilă și mai costisitoare, mai ales pentru companiile care se împrumută din exterior.

Grecia și Portugalia arată că revenirea este posibilă

Există și exemple care arată că ieșirea din categoria „junk” este posibilă, însă cere timp și consecvență.

Grecia a revenit la investment grade în 2025, când Moody’s i-a ridicat ratingul la Baa3, după ani de reforme, excedente bugetare primare și reducere a datoriei.

Portugalia a fost readusă de S&P în categoria investment grade în 2017, după o perioadă de consolidare fiscală și revenire economică.

Comparațiile nu sunt perfecte, pentru că fiecare economie are propriile vulnerabilități. Lecția este însă clară: încrederea investitorilor se recâștigă greu și se pierde rapid.

România nu este condamnată la „junk”, dar nu mai are mult spațiu pentru erori. Dacă deficitul scade credibil, cheltuielile sunt ținute sub control, fondurile europene sunt absorbite, iar reformele continuă, ratingul poate fi apărat.

Dacă măsurile rămân doar promisiuni, retrogradarea nu ar fi doar un calificativ tehnic pus de agenții. Ar deveni o factură mai mare pentru buget, economie și, în final, pentru fiecare român.