Copiii României: Între medalii, ecrane și lipsuri. Adevărul despre generația care ne va conduce mâine

De 1 Iunie, România pune baloane în parcuri, desenează zâmbete pe afișe și spune „La mulți ani, copii!”. Dar dincolo de serbări și înghețată, realitatea este mai complicată: copiii României cresc între bucurie și lipsuri, între telefoane inteligente și școli fără dotări, între familii care îi iubesc enorm și un stat care încă nu reușește să îi protejeze pe toți.

Cifrele sunt greu de ignorat. Potrivit Eurostat, 33,8% dintre copiii români erau în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2024, față de media europeană de 24,2%. România este printre cele mai vulnerabile state din Uniunea Europeană la acest capitol, alături de Bulgaria și Spania. Iar Salvați Copiii arată că 31,8% dintre copiii sub 16 ani sunt afectați de privațiuni materiale, mai mult decât dublul mediei europene, de 13,6%.

Sărăcia nu înseamnă doar frigider gol. Înseamnă copil care nu merge în excursie, nu are haine potrivite, nu ajunge la medic la timp sau se rușinează că nu poate ține pasul cu ceilalți. Aproape 47% dintre copiii români afectați de sărăcie nu participă la activități școlare sau excursii, de peste trei ori mai mult decât media europeană.

Și mai dureros este că România are tot mai puțini copii. În 2025, au fost înregistrați aproximativ 145.700 de copii născuți, cel mai mic nivel din ultimele decenii, potrivit datelor INS citate de Edupedu. În același timp, mortalitatea infantilă a crescut de la 5,6 la 6,6 decese la mia de copii născuți vii, potrivit Salvați Copiii.

Dar povestea nu este doar despre lipsuri. Copiii României sunt curioși, conectați, talentați, rapizi, uneori mai adaptați lumii noi decât adulții care îi cresc. Îi vedem la olimpiade, în robotică, în sport, în artă, în voluntariat. Îi vedem cum învață limbi străine, cum construiesc proiecte digitale, cum visează mai departe decât generațiile dinaintea lor.

De aceea, 1 Iunie nu ar trebui să fie doar o zi cu baloane. Ar trebui să fie ziua în care ne întrebăm sincer ce fel de țară le lăsăm. Pentru că un copil nu are nevoie doar de cadouri. Are nevoie de siguranță, școală bună, sănătate, părinți sprijiniți și adulți care să nu îi spună mereu „mai târziu”. Ziua Copilului este despre bucurie. Dar, în România de azi, este și despre responsabilitate.