Un semn al declinului cognitiv ar putea fi ascuns în modul în care scrii de mână

Teste simple pentru identificarea timpurie a declinului cognitiv și pentru monitorizarea evoluției acestuia pot face o diferență reală în tratament și sprijin. Un nou studiu sugerează că exercițiile de scriere de mână ar putea sta la baza unor viitoare metode de testare, scrie Science Alert.

Scrisul de mână, o abilitate tot mai rar folosită în era digitală, este relevant în evaluarea funcțiilor cognitive deoarece implică atât abilități motorii, cât și procese mentale complexe. Este, practic, un antrenament solicitant pentru creier.

Studii anterioare au arătat deja că abilitățile de scriere se deteriorează în boli precum Alzheimer, subliniind legătura dintre scris și funcțiile cognitive.

În acest context, cercetători coordonați de o echipă de la Universitatea din Évora, Portugalia, au analizat mai atent diferențele de scriere la persoane diagnosticate cu tulburări cognitive.

„Scrisul nu este doar o activitate motorie, ci o fereastră către creier”, spune kinesiologul Ana Rita Matias, de la Universitatea din Évora.

„Am descoperit că adulții în vârstă cu afectare cognitivă prezintă tipare distincte în ceea ce privește sincronizarea și organizarea mișcărilor de scriere”.

Studiul a inclus 58 de persoane vârstnice din centre de îngrijire, cu vârste între 62 și 99 de ani. Dintre acestea, 38 fuseseră diagnosticate cu o formă de afectare cognitivă, iar 20 erau considerate clinic sănătoase.

Folosind un stilou și o tabletă digitală, participanții au fost rugați să îndeplinească mai multe sarcini: desenarea de puncte și linii, copierea unor propoziții și transcrierea unor fraze dictate vocal.

Diferențele cele mai clare între cele două grupuri au apărut în sarcina de dictare vocală, cea care implică ascultare, memorare, transformarea sunetelor în text și scriere fizică.

Persoanele cu afectare cognitivă au avut tendința de a scrie mai lent, cu mai multe și mai mici mișcări ale stiloului pentru a finaliza sarcina.

Aceste rezultate susțin ideea că declinul cognitiv reduce capacitatea creierului de a compensa în sarcini complexe, ceea ce duce la suprasolicitarea rețelelor motorii de bază. În acest caz, sarcinile care implică aceste circuite pot evidenția semne timpurii ale declinului.

Totuși, cercetătorii subliniază că este nevoie de o varietate de teste de scriere pentru o evaluare completă a funcțiilor cognitive.

„Sincronizarea și organizarea trăsăturilor grafice sunt strâns legate de modul în care creierul planifică și execută acțiuni, ceea ce depinde de memoria de lucru și controlul executiv”, explică Matias.

„Pe măsură ce aceste sisteme cognitive se degradează, scrisul devine mai lent, fragmentat și mai puțin coordonat. În schimb, alte caracteristici pot rămâne relativ intacte, mai ales în stadiile incipiente, ceea ce le face indicatori mai puțin sensibili”.

Rezultatele sunt promițătoare: testele de scriere ar putea deveni o metodă accesibilă de evaluare cognitivă, fără a fi nevoie de investigații costisitoare sau vizite în spital. Acestea ar putea fi folosite inclusiv în centre de îngrijire.

Totuși, este nevoie de cercetări suplimentare. Studiul a avut un eșantion relativ mic și nu a urmărit participanții în timp pentru a observa evoluția scrisului odată cu îmbătrânirea sau declinul cognitiv.

De asemenea, nu au fost luate în calcul efectele medicației, care ar putea influența abilitățile de scriere.

Pe viitor, studii mai ample ar putea reduce aceste limitări și ar putea chiar permite detectarea mai timpurie a declinului cognitiv – înainte de apariția simptomelor evidente, precum pierderea memoriei.

Cercetătorii explorează deja diverse metode de avertizare timpurie, de la biomarkeri din sânge la indicii vocale, iar scrisul de mână ar putea deveni o piesă importantă în acest puzzle.

Aceste metode nu doar că ajută la sprijinirea pacienților și la evaluarea tratamentelor, dar permit și înțelegerea bolilor neurodegenerative dintr-un stadiu mai incipient.

„Obiectivul pe termen lung este dezvoltarea unui instrument ușor de utilizat, rapid și accesibil, integrabil în practica medicală de zi cu zi, fără echipamente costisitoare sau specializate”, spune Matias.

Cercetarea a fost publicată în jurnalul Frontiers in Human Neuroscience.