Pakistanul, mediatorul surpriză al armistițiului dintre SUA și Iran. Shehbaz Sharif și Asim Munir, artizanii acordului

Încetarea focului nu a venit din negocieri directe la Washington sau Teheran, ci prin medierea surprinzătoare a Pakistanului. Liderul american a recunoscut că a luat această decizie istorică după discuții intense cu doi oameni care, până ieri, erau necunoscuți publicului larg din Occident, dar care astăzi dețin cheia echilibrului global.

Arhitecții acestui armistițiu sunt premierul Shehbaz Sharif și mareșalul Asim Munir, șeful armatei pakistaneze. Dacă Sharif este „fața civilă” și pragmatică a diplomației, Munir este cel care deține adevărata putere.

Ridicat recent la rangul rar de mareșal, Munir a reușit imposibilul: a redevenit un canal de încredere pentru administrația Trump, folosind în același timp legăturile culturale și religioase profunde pe care Pakistanul le are cu vecinii iranieni.

Pakistanul găzduiește una dintre cele mai mari comunități șiite din lume, ceea ce le-a oferit mediatorilor o legitimitate pe care nicio altă putere nu o avea.

Condițiile acestui armistițiu sunt extrem de stricte și vizează inima economiei mondiale. Donald Trump a cerut redeschiderea „completă și sigură” a Strâmtorii Ormuz, punctul prin care trece 20% din petrolul planetei, blocat anterior de tensiuni.

În schimb, SUA acceptă să analizeze o propunere iraniană în 10 puncte. Mai mult, premierul pakistanez a confirmat o veste crucială: armistițiul este valabil peste tot, inclusiv în Liban, oferind o pauză de la bombardamente în întreaga regiune, un gest pe care Sharif l-a numit „o dovadă de înțelepciune” din partea ambelor superputeri.

Miza se mută acum la Islamabad, unde vineri, pe 10 aprilie, delegațiile din SUA și Iran sunt invitate la masa tratativelor pentru un acord final. Succesul acestor două săptămâni depinde de capacitatea Pakistanului de a menține deschis acest coridor diplomatic fragil.

Dacă medierea va reuși, am putea asista la o reconfigurare majoră a echilibrului de putere în Orientul Mijlociu, unde un stat aflat la granița dintre lumi a reușit să facă ceea ce marile organizații internaționale nu au reușit: să aducă inamicii față în față înainte ca situația să devină iremediabilă.