Într-o lume tensionată, Paștele aduce nevoia de echilibru interior, spune psihologul Radu Leca

Sărbătorile de Paște vin, anul acesta, într-un context marcat de incertitudine economică și tensiuni geopolitice, iar toate aceste presiuni se resimt puternic la nivel psihologic. Psihologul Radu Leca spune că, în astfel de perioade, oamenii caută instinctiv stabilitate și sens, iar apropierea sărbătorilor activează nevoia de liniște interioară, ordine și reconectare cu valorile personale.

În opinia specialistului, tradițiile, ritualurile și momentele de reflecție devin adevărate ancore emoționale, care ajută la reducerea stresului și la regăsirea echilibrului interior.

Toate aceste realități se resimt din ce în ce mai puternic la nivel psihologic cresc nivelul de stres, de oboseală și de nesiguranță. În astfel de perioade, nevoia de stabilitate devine esențială.

Se vede în lucruri simple: în grija zilei de mâine, în oboseala acumulată, în sentimentul că, uneori, ritmul devine greu de dus. Mulți oameni resimt o presiune constantă, chiar și în momentele care ar trebui să fie de liniște.

Dincolo de dimensiunea religioasă, sărbătorile pascale oferă un cadru firesc de încetinire și reflecție. Sunt momente în care oamenii caută liniște, sens și un punct de echilibru într-o realitate adesea imprevizibilă.

Tradițiile și ritualurile contribuie la această nevoie de continuitate și siguranță. Iar, la nivel individual, credința și liniștea interioară pot deveni ancore importante resurse care susțin echilibrul emoțional.

Într-o lume în continuă schimbare, capacitatea de a ne opri și de a ne întoarce către interior rămâne esențială pentru sănătatea psihică.

Poate că pacea, care nu începe între oameni, poate începe în fiecare dintre noi.

De ce, odată cu sărbătorile, apare foamea de liniște interioară?

Mintea intră într-un ritm diferit când se apropie finalul de an sau un prag simbolic, iar sistemul nervos caută scăderea stimulării: mai puține alerte, mai puține urgențe, mai mult spațiu de respirație. Liniștea nu înseamnă doar tăcere, ci o reducere a conflictului intern dintre „trebuie” și „vreau”. În psihologie, nevoia de liniște se leagă de reglarea emoțională: când presiunea scade, corpul iese din modul de supraviețuire și intră într-un mod orientat spre recuperare. În plus, sărbătorile activează amintiri, atașamente, pierderi și speranțe, iar creierul caută un cadru mai blând pentru a procesa tot acest material. De aici vine și atracția pentru lumini calde, muzică familiară, ritualuri lente: semnale care spun „ești în siguranță”, iar siguranța psihologică deschide ușa către claritate.

De ce crește căutarea de sens tocmai în preajma sărbătorilor?

Pragurile calendaristice declanșează evaluări de viață: ce a mers, ce a durut, ce s-a pierdut, ce merită dus mai departe. Psihologia numește acest fenomen „revizuire narativă”: oamenii își rescriu povestea, caută continuitate și semnificație, fiindcă identitatea se construiește din povești coerente. Când sensul lipsește, apar golul și agitația, iar consumul sau ocupația excesivă devin anestezice rapide.

Când sensul e prezent, oboseala capătă un motiv, iar dificultățile intră într-un context mai larg. De aceea, în jurul sărbătorilor, apar întrebări despre relații, muncă, alegeri, valori, limite; nu ca dramă gratuită, ci ca semn că psihicul cere aliniere între viața trăită și viața dorită.

Sensul se hrănește din contribuție, apartenență și autenticitate, iar sărbătorile aduc în prim-plan tocmai aceste teme.

De ce apare nevoia de ordine, uneori cu o intensitate surprinzătoare?

Ordinea externă funcționează ca o hartă vizibilă pentru ordinea internă: când sertarele, lista de cumpărături sau masa de sărbătoare capătă structură, anxietatea scade fiindcă incertitudinea devine mai mică. Psihicul iubește predictibilitatea, iar în perioade încărcate social și emoțional, predictibilitatea ține loc de balustradă. Curățenia, aranjarea, planificarea meniului sau a vizitelor au și un rol identitar: transmit mesajul „am control”, iar sentimentul de control protejează stima de sine.

Totuși, ordinea dusă la extrem devine armură: perfecționism, iritabilitate, standarde imposibile, rușine când lucrurile nu ies „ca la carte”. În spatele acestei tensiuni se află adesea frica de judecată și dorința de acceptare; sărbătorile scot la suprafață regulile nescrise ale familiei și comparațiile sociale, iar mintea răspunde încercând să „alinieze” realitatea.