CNN. Criza apei din Iran a ajuns atât de gravă încât se vede din spațiu. Rugăciuni disperate și avertisment de evacuare

Rânduri de credincioși, unii cu fețele ridicate spre cer, alții cu capetele plecate, s-au rugat pentru ploaie la o moschee din Teheran, capitala Iranului, la începutul acestei luni. Apelul lor este din ce în ce mai disperat. Orașul se confruntă cu o criză a apei atât de gravă, încât președintele iranian a sugerat că oamenii ar putea fi nevoiți să evacueze. Săptămânile trec, dar ploile tot nu sosesc.

Există temeri că apa s-ar putea epuiza complet în acest oraș vast și aglomerat, a cărui zonă metropolitană găzduiește aproximativ 15 milioane de locuitori.

Avertismentul președintelui: raționalizare și posibile evacuări

Într-un discurs susținut la începutul acestei luni, președintele Masoud Pezeshkian a declarat că apa va fi raționalizată dacă nu va ploua la Teheran până în decembrie. Dacă lipsa ploilor va continua, locuitorii „trebuie să evacueze”, a spus el. Mulți experți spun că evacuarea este imposibilă, dar retorica lui Pezeshkian reflectă gravitatea situației din Iran.

Secetă extremă în cel puțin 20 de provincii

Teheranul este în centrul atenției, dar aceasta este o criză care depășește cu mult limitele capitalei. Aproximativ 20 de provincii nu au văzut nicio picătură de ploaie de la începutul sezonului ploios, la sfârșitul lunii septembrie, a declarat Mohsen B. Mesgaran, profesor asociat la Universitatea din California, Davis. Aproximativ 10% dintre barajele țării au rămas practic secate, potrivit Reuters.

Decenii de gestionare defectuoasă și impactul schimbărilor climatice

Rădăcinile crizei sunt similare cu cele din alte regiuni ale lumii: extracție excesivă, infrastructură veche, baraje construite peste râuri, proastă gestionare și acuzații de corupție. Peste toate se adaugă schimbările climatice, care generează temperaturi mai ridicate și mai puține precipitații.

Seceta actuală este cea mai gravă din ultimii cel puțin 40 de ani. Nivelurile apei scad „într-o perioadă în care, în mod normal, rezervele s-ar reface”, a declarat Amir AghaKouchak, profesor la Universitatea din California, Irvine.

Rezervoare la niveluri critice: doar 8–11% capacitate

Principalele rezervoare ale Teheranului sunt umplute în proporție de aproximativ 11%, potrivit Autorității Provinciale pentru Apă. Barajul Latyan este la 9%, Barajul Amir Kabir la doar 8%. Nivelurile sunt atât de scăzute încât în unele zone albia a rămas aproape complet secată.

În Mashhad, al doilea oraș ca mărime din Iran, rezervoarele sunt pline doar în proporție de 3%.

„Faliment al apei”: Iranul consumă mult mai mult decât poate reface

„Situația Iranului nu este un dezastru pe termen scurt, ci o catastrofă continuă”, avertizează Kaveh Madani, director ONU pe Probleme de Apă, Mediu și Sănătate. Țara se află într-un „faliment al apei”, extrăgând apă din toate sursele mai repede decât se pot regenera.

Politici agricole riscante și industrii mari consumatoare de apă

Obiectivul guvernului de a atinge autosuficiența alimentară a dus la extinderea agriculturii irigate în zone aride. Suprafețele agricole s-au dublat din 1979, iar culturile – în special orezul – consumă uriașe cantități de apă. Aproximativ 90% din apa Iranului este folosită în agricultură.

Lacul Urmia este unul dintre marile victime. Barajele și fântânile din jurul său au blocat alimentarea naturală a lacului, accelerând uscarea.

Pierderi masive de apă și infrastructură învechită

Creșterea populației urbane și infrastructura veche complică situația. Aproximativ 30% din apa potabilă tratată se pierde prin scurgeri. Reciclarea apei este minimă.

Șase ani consecutivi de secetă: schimbările climatice agravează totul

Iranul se află în al șaselea an de secetă severă. Combinația de precipitații scăzute și temperaturi extreme nu ar fi fost posibilă fără schimbările climatice, potrivit unei analize World Weather Attribution.

Locuitorii se tem, autoritățile dau mesaje contradictorii

Locuitorii raportează presiune redusă la robinete, deși autoritățile neagă o raționalizare oficială. Comunicarea guvernului este considerată inconsistentă, alimentând teorii conspiraționiste, inclusiv ideea că puteri străine „fură norii”.

Evacuarea „îndepărtată”, dar nu imposibilă

Deși evacuarea completă pare improbabilă, evacuări temporare sunt posibile. Vara trecută, autoritățile au folosit chiar zile libere „de urgență” pentru a încuraja populația să părăsească orașele afectate.

Însămânțarea norilor – soluție sau disperare?

Guvernul a încercat însămânțarea norilor, dar eficiența este incertă. Este percepută ca o soluție mai degrabă simbolică.

Criză cu consecințe pe termen lung: timpul se scurge

Chiar dacă vor veni ploile, pagubele sunt permanente. Acviferele secate nu se refac ușor, iar ecosistemele distruse nu pot fi recuperate rapid. Fără reforme, opțiunile devin tot mai limitate.