Presa ucraineană: Fără SUA, o rachetă balistică iraniană ar putea fi detectată abia deasupra României. Doar sistemul Arrow 3 ar putea interveni

Apărarea Europei împotriva rachetelor balistice cu rază medie și intercontinentală este asigurată de Statele Unite de zeci de ani. Situația ar deveni însă mult mai complicată dacă Washingtonul și-ar îndeplini promisiunile – sau amenințările – de a-și reduce prezența militară în Europa.

Potrivit unei analize publicate de publicația ucraineană Defense Express, scenariul în care Iranul ar putea ataca țări europene cu rachete balistice este considerat realist. Totuși, în prezent, un astfel de atac ar putea fi respins datorită sistemului de apărare antirachetă dezvoltat în Europa.

Problema principală este că majoritatea componentelor acestui sistem sunt americane. Rețeaua care integrează mijloacele de detectare și interceptare este construită în jurul tehnologiei și infrastructurii Statelor Unite.

În contextul în care actuala administrație americană a sugerat, cel puțin la nivel declarativ, o reducere a prezenței militare în Europa și în NATO, această dependență ridică semne de întrebare.

Dacă Statele Unite s-ar retrage, situația ar arăta foarte diferit. În primul rând, statele europene nu au un sistem unitar și independent de apărare antirachetă.

Potrivit exemplului oferit de publicația ucraineană Defense Express, lansarea unei rachete balistice din Iran spre Europa nu ar putea fi detectată imediat, deoarece țările europene nu dispun de o rețea proprie de sateliți capabilă să identifice lansările de rachete balistice.

Primii care ar putea observa amenințarea ar fi francezii, datorită radarului lor peste orizont Nostradamus, situat la aproximativ 90 km vest de Paris. Acest radar utilizează reflexia undelor radio în ionosferă pentru a „vedea” dincolo de linia orizontului, iar raza sa declarată de detecție este de aproximativ 4.000 de kilometri, suficientă pentru a acoperi nordul Iranului.

Totuși, metoda are limitări importante: depinde de condițiile ionosferei, are zone moarte și oferă o precizie relativ scăzută. Practic, radarul ar putea indica doar că a avut loc o lansare și că traiectoria ar putea fi orientată spre Europa.

În timp ce racheta balistică iraniană cu rază medie ar urca și ar traversa spațiul aerian al Turciei, statele europene nu ar avea mijloace eficiente pentru a o urmări.

Abia când racheta s-ar apropia de România și ar ajunge la o altitudine suficient de mare, ar putea intra în zona de acoperire a radarului AN/FPS-132, care aparține Regatului Unit și este amplasat la baza aeriană RAF Fylingdales, în estul Angliei, la aproximativ 40 km de York.

Acest radar Raytheon face parte din sistemul american de apărare antirachetă, chiar dacă este operat de britanici. Totuși, Marea Britanie ar putea doar să urmărească traiectoria rachetei, nu și să o intercepteze.

Singura țară europeană care ar putea încerca interceptarea, în lipsa implicării SUA, ar fi Germania. Berlinul a achiziționat recent sistemul Arrow 3, desfășurat la baza aeriană Holzdorf, la aproximativ 80 km sud de Berlin.

Germanii ar putea detecta ținta cu radarul EL/M-2080, parte a sistemului Arrow 3, însă acest lucru s-ar întâmpla la o distanță de aproximativ 900 km, moment în care racheta iraniană s-ar afla deja deasupra zonei de frontieră România–Ungaria.

Aceasta presupune însă că radarul, care acoperă doar un sector, este orientat către Iran și nu către Rusia. În plus, parametrii exacți ai sistemului Arrow 3 privind raza de interceptare și aria de acoperire nu sunt publici, deși se știe că sistemul a demonstrat capacitatea de a intercepta rachete balistice iraniene.

Dacă racheta ar depăși capacitățile sistemului german, alte state europene ar putea încerca interceptarea doar cu sistemele Patriot, care nu sunt concepute în mod optim pentru rachete balistice cu rază medie. În plus, acestea ar trebui să fie deja în stare de alertă și să apere exact obiectivul vizat de atac.

În Europa, doar Germania, Olanda, Suedia, România și Polonia dețin sisteme Patriot PAC-3, în afara Ucrainei.

În același timp, sistemele SAMP/T, aflate în dotarea Franței și Italiei, sunt considerate insuficiente pentru interceptarea eficientă a rachetelor balistice moderne de nivel operațional-tactic și ar avea dificultăți și mai mari în fața rachetelor cu rază medie.

Potrivit analizei Defense Express, dependența Europei de infrastructura militară americană rămâne, astfel, unul dintre punctele sensibile ale securității continentului.