Iarna demografică a Sardiniei: bani lichizi, case de 1 euro și o luptă împotriva dispariției

Sardinia este una dintre cele mai frumoase insule din lume, dar în spatele peisajelor spectaculoase se ascunde o realitate îngrijorătoare: localitățile mici se golesc treptat.

Deși insula are 1,57 milioane de locuitori — în scădere de la 1,64 milioane în urmă cu trei decenii — jumătate dintre aceștia trăiesc în cele două mari zone urbane. Orașele și satele mai mici se estompează încet, iar fenomenul este alimentat de scăderea natalității, migrație și lipsa oportunităților locale, relateaza Politico

O criză demografică profundă

Italia are una dintre cele mai scăzute rate de fertilitate din Uniunea Europeană, cu o medie de 1,18 copii per femeie. Sardinia se află însă pe ultimul loc în țară, cu doar 0,91 copii per femeie. Pentru a menține o populație stabilă, ar fi nevoie de 2,1 copii per femeie.

Pe lângă natalitatea scăzută, șomajul ridicat și perspectivele mai bune de angajare în alte regiuni au determinat zeci de mii de tineri să plece. În multe sate, nu s-a mai născut niciun copil de ani de zile.

„Ultimul copil s-a născut aici acum 10 ani”, spune Maria Anna Camedda, primarul din Baradili, cel mai mic sat din Sardinia, cu doar 76 de locuitori.

Satul este minuscul: mai puțin de 500 de metri separă indicatorul „Bun venit în Baradili” de cel care marchează ieșirea. Casele sunt îngrijite și împodobite cu fotografii, ca într-o mare casă de familie — dar fără copii.

Stimulente generoase pentru noii veniți

Autoritățile locale încearcă să inverseze tendința, oferind pachete financiare atractive:

• până la 15.000 € pentru cumpărarea sau renovarea unei locuințe;
• până la 20.000 € pentru deschiderea unei afaceri locale;
• subvenții lunare de 600 € pentru primul copil și 400 € pentru fiecare copil suplimentar, până la vârsta de 5 ani.

Aceste stimulente fac parte dintr-un plan anti-depopulare regional, completat de inițiative locale. De exemplu, municipalitatea Ollolai oferă case de 1 euro celor dispuși să se mute.

Cu toate acestea, efectele sunt limitate. România, Senegal, Maroc, China și Ucraina sunt principalele țări de origine pentru cei 52.000 de străini care locuiesc în Sardinia — doar 3,3% din populația insulei, comparativ cu media națională de 8,9%. În 2022, imigrația nu a acoperit nici măcar un sfert din declinul populației din acel an.

Școli închise și sate izolate

Depopularea are consecințe vizibile. În urmă cu peste 30 de ani, Baradili și-a închis școala primară, care funcționa într-o singură sală cu 15 elevi de toate vârstele. Acum, satele din zonă au adoptat un sistem școlar rotativ: elevii învață în trei sate diferite, fiind transportați zilnic cu un autobuz gratuit.

Liceul și spitalul cel mai apropiat se află la peste 30 de kilometri, iar accesul dificil la servicii publice descurajează și mai mult instalarea de noi familii.

Guvernul italian admite: nu toate satele pot fi salvate

Guvernul Giorgiei Meloni a inclus Sardinia în Planul Strategic Național pentru Zonele Interne, recunoscând că unele regiuni „nu își pot stabili obiective pentru inversarea tendinței depopulării, dar nici nu pot fi lăsate de capul lor”.

Documentul propune un plan specific pentru comunitățile aflate într-un proces cronic de declin și îmbătrânire — însă formularea a stârnit indignare, inclusiv din partea a 140 de reprezentanți ai Bisericii Catolice, care au acuzat guvernul că sprijină „o moarte fericită” a satelor.

Cei care vin: expatriați și visători

În timp ce mulți tineri sardinieni pleacă spre orașe mari sau străinătate, câțiva expatriați aleg să se mute în sens invers.

Fotograful spaniol Ivo Rovira a descoperit satul Armungia din întâmplare, în 2023. A găsit o casă veche în centrul istoric, a cumpărat-o în zece zile și s-a mutat definitiv cu soția sa. Cei doi au renovat clădirea — o fostă vinărie abandonată de 30 de ani — și au deschis un mic restaurant.

Australianca Bianca Fontana, cu rădăcini italiene, a cumpărat o casă în orașul Nulvi și își documentează noua viață pe YouTube, unde are peste 3.000 de abonați. Clipurile ei despre granturi, restaurare și viața rurală italiană atrag tot mai mulți curioși.

Întoarceri acasă și antreprenoriat rural

Există și localnici care revin. Marcello Contu, plecat din Sardinia la 18 ani, s-a întors pentru a înființa o afacere de producție artizanală de brânzeturi vegane în satul Bidonì, cu doar 120 de locuitori.

Deși izolarea geografică aduce provocări logistice, Contu crede că satele mici pot deveni „locuri ideale pentru activități meșteșugărești, creative și sustenabile”, oferind timp, spațiu și comunitate — lucruri pierdute adesea în orașele mari.

Casele de 1 euro: mit și realitate

Proiectul caselor de 1 euro din Ollolai a atras atenția mondială: peste 100.000 de persoane s-au înscris, dar doar câteva familii au reușit să se mute efectiv.

Multe locuințe au moștenitori multipli, ceea ce complică procesul. Unii cumpărători au revândut casele la același preț, deoarece nu și-au permis renovările costisitoare.

Primarul Francesco Columbu nu renunță: „Ollolai nu va muri atât de ușor. Satele din interiorul Sardiniei au trecut prin ciume, războaie și crize. Avem o calitate a vieții mai bună și suntem la o oră distanță de unele dintre cele mai frumoase plaje din lume. Eu spun că lucrurile frumoase nu vor muri niciodată.”

O insulă între trecut și viitor

Sardinia oferă peisaje spectaculoase și o viață liniștită, dar se confruntă cu o criză demografică profundă. Între sate părăsite, școli închise și încercări curajoase de revitalizare, insula devine un studiu de caz pentru întreaga Europă rurală.

Depopularea nu este doar o problemă locală — este una globală. Iar în Sardinia, se joacă o parte din viitorul vieții rurale europene.