CNN: Poate NATO să inoveze suficient de rapid pentru a contracara amenințarea tot mai mare a dronelor din partea Rusiei?

Europa se confruntă cu o amenințare tot mai mare din partea dronelor rusești, iar războiul din Ucraina a devenit un teren de testare pentru noile tehnologii militare. Incidentele recente din Polonia și volumul uriaș de drone lansate de Rusia scot în evidență asimetria costurilor între atac și apărare, în timp ce NATO și companiile europene accelerează dezvoltarea și achiziția de drone de supraveghere și interceptare pentru a ține pasul cu amenințarea. Dar poate NATO să inoveze suficient de rapid pentru a contracara amenințarea tot mai mare a dronelor din partea Rusiei? – se întreabă CNN într-un articol semnat Clare Sebastian și Vasco Cotovio.

La câteva zile după ce urletul sirenelor de raid aerian și vuietul avioanelor de vânătoare NATO au întrerupt o noapte liniștită de sfârșit de vară în estul Poloniei, întrebarea-cheie în Europa nu este doar dacă Moscova a trimis deliberat aproape douăzeci de drone în spațiul aerian NATO, ci și ce dezvăluie reacția militară despre capacitatea pe termen lung a alianței de a face față acestei amenințări în creștere.

Dacă asta a fost, așa cum crede Polonia, o testare deliberată a apărării NATO, a fost un experiment remarcabil de ieftin pentru Rusia. Autoritățile poloneze au recuperat fragmente din ceea ce au declarat că erau drone Gerbera, fabricate din placaj și polistiren, adesea folosite drept momeli. Serviciile de informații din domeniul apărării ale Ucrainei cred că acestea costă aproximativ 10.000 de dolari fiecare pentru a fi produse.

Între timp, avioanele NATO ridicate de urgență pentru a le intercepta au fost avioane de vânătoare F-16 și F-35, în valoare de milioane de dolari. O demonstrație eficientă de forță, dar una care probabil a costat zeci de mii de dolari în combustibil și întreținere doar pentru a decola.

„Asimetria costurilor nu funcționează”, a declarat pentru CNN Robert Tollast, cercetător la think tank-ul de apărare Royal United Services Institute (RUSI) din Londra.

„Nu e vorba că NATO nu poate contracara atacuri pe scară largă cu drone”, spune el. Avioanele NATO au fost extrem de eficiente în respingerea unui atac masiv cu rachete și drone al Iranului asupra Israelului, în aprilie trecut. Dar Tollast argumentează că prețul unei astfel de apărări, estimat de Israel la peste un miliard de dolari în acel caz, face ca această abordare să fie nesustenabilă.

„Problema fundamentală este că, înainte de Ucraina, o mare parte din tehnologia de apărare occidentală pur și simplu nu lua în considerare această… amenințare asimetrică a dronelor”, arată el.

Și totuși, consensul în sectorul în plină expansiune al tehnologiei militare este că mulți oameni s-au gândit la asta, dar multe ministere ale apărării din NATO sunt prea lente pentru a se adapta.

„Tehnologia există”, spune Johannes Pinl, directorul general al MARSS, o companie britanică specializată în software de detectare a amenințărilor și care produce acum propriile drone de interceptare, vorbind pentru CNN la forumul de apărare DSEI de la Londra, săptămâna trecută.

„Probabil că o bună parte din granița Poloniei ar fi putut fi acoperită acum cu un frumos zid de drone”, a adăugat el.

Un „zid de drone” este conceptul unei rețele stratificate de detectare și interceptare, o idee promovată pe scară largă în țările baltice și susținută miercuri de oficialii Uniunii Europene.

Problema, a declarat Pinl pentru CNN, este că sistemele de achiziții ale NATO sunt „încă în anii ’80.” El a dat exemplul interceptorului MARSS cu rază medie, dotat cu inteligență artificială, conceput să fie reutilizabil, cu un cadru din titan pe care l-a descris drept „practic un cuțit care taie drona inamică în viteză.” Acesta așteaptă în prezent evaluarea de către o țară NATO, așteptată în următoarele câteva luni.

“Abia acum scriu specificațiile pentru asta. Noi îl folosim chiar acum, suntem în operațiuni de ani și ani. Tot nu avem în Europa, nu avem specificațiile pentru asta”, a declarat Pinl pentru CNN, referindu-se la practica tradițională de achiziții în care ministerele apărării emit specificații tehnice detaliate pentru produse noi, iar apoi companiile licitează pentru contracte.

Războiul din Ucraina a creat, practic, un proces de achiziții cu două viteze în Europa, spune Siete Hamminga, directorul general al Robin Radar Systems, companie cu sediul în Țările de Jos. Tehnologia Robin Radar este deja folosită pe scară largă în Ucraina și a fost actualizată recent pentru a detecta dronele Shahed la o distanță de 12 kilometri.

„Dacă o țară vrea să cumpere echipamente pentru Ucraina, are o rută rapidă pentru a face asta”, a spus el pentru CNN. „Au un mandat să meargă la o companie și să spună: «avem nevoie de XYZ cât mai repede.» Dacă vor să cumpere asta pentru ei înșiși, trebuie să treacă printr-o întreagă procedură. Asta nu ajută.”

Și totuși, odată ce războiul din Ucraina oferă un teren de testare în timp real pentru noile tehnologii, există semne de schimbare.

Să luăm exemplul startup-ului de tehnologie militară Tekever, fondat în Portugalia. Din 2022, guvernul britanic a cumpărat drone de supraveghere AR3 ale companiei, în valoare de peste 350 de milioane de dolari, pentru a le trimite în Ucraina. La începutul acestui an, Forțele Aeriene Regale Britanice (RAF) au anunțat că vor adopta AR3 pentru noul lor sistem de război electronic, StormShroud. Și există planuri imediate de extindere a producției.

Săptămâna aceasta, Tekever a anunțat că deschide o nouă fabrică de drone, cu 1.000 de locuri de muncă, la aproximativ 129 km vest de Londra, al patrulea său sediu în Marea Britanie. Karl Brew, șeful diviziei de apărare a Tekever, a declarat pentru CNN că abordarea companiei este de a împărți riscul pentru dezvoltarea de noi tehnologii între guvern și industrie.

„Când RAF a preluat AR3 în serviciu, acesta lucra deja de ceva vreme în programul nostru de cercetare și dezvoltare. Ceea ce au făcut a fost să spună: «ok, acum vom valorifica toată experiența din Ucraina, vom adăuga acest ingredient special al tehnologiei occidentale în ceea ce privește războiul electronic aici.» Și l-au introdus în șase luni”, a declarat el, pentru CNN.

Noul șef al Statului Major al Apărării din Marea Britanie, Richard Knighton, a subliniat necesitatea unei noi abordări.

„Obținerea vitezei necesare cere să ne schimbăm relația cu industria pentru a inova într-un ritm de timp de război”, a spus el, în primele sale comentarii publice, săptămâna trecută.

Agris Kipurs, directorul general și cofondatorul startup-ului leton de drone Origin Robotics, a declarat pentru CNN că țara sa „dezvoltă noi mecanisme pentru modul de a lucra cu noua industrie”, proximitatea față de Rusia determinând o urgență și mai mare.

Drona de atac și supraveghere BEAK a companiei Origin, furnizată inițial Ucrainei, este deja folosită de forțele armate letone și cele britanice și are acum o nouă dronă interceptor, BLAZE, finanțată printr-un grant de cercetare și dezvoltare din partea guvernului leton.

„Suntem o țară mică… nu ne vom putea permite niciodată o capacitate suficientă de apărare antiaeriană dacă ne limităm la opțiunile pe care le avem în prezent pe piețe”, a spus Kipurs pentru CNN.

Și chiar și nou-denumitul Departament al Războiului din SUA se grăbește acum să țină pasul cu această cursă a înarmării cu drone și contra-dronă.

Într-un memoriu din iulie, secretarul pentru război, Pete Hegseth, a avertizat că „unitățile americane nu sunt dotate cu drone letale de mici dimensiuni de care câmpul de luptă modern are nevoie.” El a prezentat măsuri pentru eliminarea birocrației și a aversiunii față de risc în ceea ce privește achiziția de drone, inclusiv „delegarea autorităților de a achiziționa și opera drone de la birocrație către combatanții noștri.”

„Una dintre lecțiile-cheie pe care oamenii le iau din Ucraina este: pur și simplu experimentați”, spune Tollast. El crede că cheia unor apărări eficiente împotriva dronelor este un „mix de nivel înalt și nivel scăzut de capabilități foarte costisitoare”, precum F-35 și bateriile Patriot prezentate săptămâna trecută în Polonia, și „lucruri care ar putea fi ceva mai puțin fiabile, cum sunt dronele de interceptare ale Ucrainei.”

Chiar dacă Europa poate accelera adoptarea tehnologiilor mai experimentale de nivel inferior, rămâne problema volumului.

Rusia, conform unei estimări din iulie a serviciilor de informații din domeniul apărării ale Ucrainei, produce acum 5.500 de unități pe lună din varianta sa actualizată echivalentă Shahed, Geran, precum și drona mai ieftină Gerbera, la fabrica sa aflată în expansiune rapidă din Tatarstan. Luna aceasta, pentru prima dată, Rusia a lansat peste 800 de drone asupra Ucrainei într-o singură noapte.

Morten Brandtzaeg, directorul general al producătorului norvegian de muniție și rachete Nammo, a declarat pentru CNN dimineața după incursiunea dronelor rusești în Polonia că compania sa lucra la „volume mai mari de rachete ieftine” pentru a „potrivi prețul rachetei cu ținta pe care o doborâm.”

Nammo, acum unul dintre cei mai mari producători de muniție din Europa, a fost deja transformat de reînarmarea rapidă a continentului. A crescut producția de muniție de artilerie de la doar câteva mii de obuze pe an înainte de invazia la scară largă, la aproximativ 80.000 anul trecut. De asemenea, produce motoare cu combustibil solid folosite la lansarea rachetelor aer-aer, componente esențiale pentru sistemele de apărare aeriană de înalt nivel.

Mesajul său pentru factorii de decizie este clar: „Suntem abia la începutul începutului creșterii capacității. Să nu credeți că am făcut suficient.”

Daniela Mîndrilă