Președintele Donald Trump nu încearcă doar să pună capăt sângerosului război din Ucraina. El susține că a încheiat deja aproape câte un război pentru fiecare lună din al doilea său mandat — din Orientul Mijlociu, Africa și Asia Centrală, de Sud și de Sud-Est.
„Sunt gata șase războaie — am încheiat șase războaie”, a afirmat Trump la întâlnirea sa de luni cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski și liderii europeni. „Uitați, India-Pakistan, vorbim de zone importante, uitați-vă doar la unele dintre aceste războaie. Mergeți în Africa și vedeți ce e acolo.”
Casa Albă a proclamat într-un comunicat luna aceasta că „Președintele Trump este Președintele Păcii”, enumerând un total de șapte presupuse acorduri bilaterale: între Armenia și Azerbaidjan; Cambodgia și Thailanda; Israel și Iran; India și Pakistan; Rwanda și Republica Democrată Congo; Egipt și Etiopia; Serbia și Kosovo, precum și Acordurile Abraham, un pact de normalizare semnat în primul mandat al lui Trump între Israel și câteva state arabe.
Marți, președintele a declarat la „Fox and Friends”: „Am încheiat șapte războaie.”
O parte din toate acestea este hiperbolă tipic trumpiană. Iar echipa președintelui scanează globul căutând focare de stins pentru a revendica victorii rapide în campania sa transparentă pentru un Premiu Nobel pentru Pace.
Trump nu a reinventat brusc politica externă americană. Fiecare administrație încearcă să oprească războaie și să promoveze interesele SUA. Majoritatea nu își revendică necontenit victorii — ba chiar un astfel de triumfalism poate adesea să distrugă diplomația discretă.
Totuși, Trump a salvat vieți. În unele cazuri, a folosit puterea prezidențială pentru a împiedica escaladarea în războaie de amploare a unor conflicte bruște.
Dar succesul său ridică noi întrebări, aplicabile și în cazul Ucrainei. Este Trump angajat pe termen lung sau doar pentru acorduri pe care le poate promova zgomotos, așa cum, în afaceri, își punea numele pe produse licențiate?
Și oare desființarea Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională și reducerea personalului Departamentului de Stat nu îl vor priva de instrumentele de care SUA are nevoie pentru a transforma descoperirile diplomatice în acorduri de pace durabile, care să rezolve cauzele profunde ale războaielor?
Trump a insistat luni — încercând să își nuanțeze adoptarea poziției Rusiei împotriva unei încetări imediate a focului în Ucraina — că este mai interesat de acordurile finale.
Ironia face însă că unele dintre așa-zisele sale „șase războaie” sunt mai degrabă încetări ale focului decât acorduri de pace care să pună capăt definitiv unor dispute de generații.
Iar în cazul Iranului și Israelului, afirmațiile lui Trump că ar fi făcut pace după conflictul lor de 12 zile sunt complicate de implicarea SUA în lovituri împotriva programului nuclear al Teheranului. Deși există un armistițiu informal, nu există niciun semn că starea de război mocnită, care implică toate cele trei națiuni încă de la Revoluția Islamică din 1979, se va încheia.
Trump trece, de asemenea, sub tăcere eșecul încercării sale de a pune capăt războiului dintre Israel și Hamas. Iar indignarea globală față de relatările privind foametea extinsă din Gaza și sprijinul ferm al președintelui pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu i-ar putea zădărnici speranțele de a obține Premiul Nobel pentru Pace — indiferent de ceea ce se întâmplă în Ucraina.
Bilanțul său este, de asemenea, pătat de eșecul eforturilor de pace din primul său mandat cu Coreea de Nord. Liderul Kim Jong Un deține acum mai multe arme nucleare decât înainte ca Trump să-i ofere summituri inutile și de fațadă pentru poze.
Unele dintre cele mai mari succese ale lui Trump au avut loc, însă, în mod discret.
„M-a impresionat faptul că cele care au fost utile, în special India-Pakistan, au fost gestionate într-un mod profesionist, discret, diplomatic … punând bazele și găsind teren comun între părți”, spune Celeste Wallander, fost secretar adjunct al apărării, în prezent lucrând la Center for a New American Security.
Cea mai recentă reușită a fost o declarație comună de pace semnată de Armenia și Azerbaidjan privind conflictul lor de lungă durată din Caucaz. Acordul, parafat într-o ceremonie fastuoasă la Casa Albă, obligă cele două foste republici sovietice să își recunoască reciproc granițele și să renunțe la violență împotriva celuilalt.
Însă negocieri complexe privind probleme constituționale și teritoriale delicate împiedică încheierea unui acord de pace complet. Acordul este semnificativ din două motive — felul în care statele străine îl lingușesc pe Trump pentru a obține ceea ce doresc și nota imperialistă prezentă în mare parte a eforturilor sale de pace.
Celor două părți rivale li s-a cerut să deschidă un coridor de transport asupra căruia SUA vor avea drepturi totale de dezvoltare și să-l numească „Ruta Trump pentru Pace și Prosperitate”.
Președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a declarat: „În șase luni, președintele Trump a făcut un miracol.”
Este un acord inteligent pentru SUA, deoarece contracarează influența puterilor rivale Rusia și Iran în regiune. Însă va necesita atenția constantă a lui Trump.
„Dorințele și declarațiile verbale nu sunt suficiente”, au scris doi foști ambasadori ai SUA în Azerbaidjan, Robert Cekuta și Richard Morningstar, într-un comentariu recent pentru Atlantic Council. Cei doi diplomați au cerut ca Trump să trimită oficiali de la Departamentul de Stat, Departamentul Comerțului și alte agenții pentru a consolida acordul.
Un alt succes recent al lui Trump a venit în Asia de Sud-Est, unde a amenințat să blocheze acordurile comerciale cu Thailanda și Cambodgia pentru a opri un război la graniță luna trecută, care a făcut cel puțin 38 de victime.
Presiunea exercitată prin convorbiri cu liderii fiecărei țări a dat rezultate și s-ar putea să nu fi venit altui președinte ideea unei astfel de abordări.
Însă Trump nu a acționat singur. Acordul a fost mediat de Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est. Premierul cambodgian Hun Manet știa însă „cum merge treaba” și l-a nominalizat pe Trump pentru Premiul Nobel pentru „pentru calități extraordinare de om de stat”.
Pakistan a făcut un pas similar, ca parte a unei ofensive diplomatice de succes pentru a câștiga sprijinul lui Trump și a pune într-o poziție defavorabilă rivala sa nucleară, India, după ce președintele a intervenit într-un conflict la graniță în mai.
Însă guvernul premierului indian Narendra Modi, fost apropiat al lui Trump, a respins afirmațiile Washingtonului privind un rol crucial.
Alte state, inclusiv Arabia Saudită, Turcia și Marea Britanie, au fost de asemenea implicate.
Afirmațiile lui Trump că ar fi încheiat un război sunt selective. Acordul este fragil și nu rezolvă disputa teritorială care a declanșat conflictul — asupra regiunii himalayene Kashmir, care a provocat deja trei războaie de amploare.
Trump a proclamat un „triumf glorios pentru cauza păcii” în cadrul unui acord mediat între Rwanda și Republica Democrată Congo. Acesta include pași importanți pentru recunoașterea granițelor, renunțarea la război și dezarmarea grupurilor de miliție.
Totuși, nimeni nu se așteaptă ca conflictul să se încheie curând, deoarece principalul grup rebel, M23, susținut de Rwanda, a respins acordul.
Unii analiști văd inițiativa, mediată și de Qatar, ca pe o încercare a SUA de a securiza drepturi asupra resurselor minerale în cadrul unui „mare joc” african împotriva Chinei.
Afirmația lui Trump că ar fi mediat pacea între Egipt și Etiopia este exagerată.
El se referă la un conflict privind un baraj pe Nil în Etiopia, care, după cum se teme Egiptul, va reduce debitul său din această cale navigabilă strategică.
Trump a cerut un acord privind barajul, dar nu s-a ajuns la niciun acord obligatoriu.
Afirmațiile Casei Albe privind Serbia și Kosovo provin din primul mandat al lui Trump, când rivalii au convenit asupra unor pași de normalizare economică.
Însă relațiile diplomatice nu există nici până acum, la 17 ani după ce Kosovo și-a declarat independența față de Serbia. Iar eforturile recente de normalizare au implicat mai mult Uniunea Europeană decât echipa lui Trump.
În multe privințe, afirmațiile lui Trump că ar fi încheiat șase sau șapte războaie sunt tipice unui mandat care revendică victorii masive, care adesea se dovedesc mai mici decât par.
Totuși, există realizări reale în bilanțul său și posibilitatea unor progrese autentice pe termen lung, dacă Trump își poate menține angajamentul și răbdarea.
Este o lecție valoroasă pentru începutul demersului său de pace în Ucraina.
Daniela Mîndrilă
Urmărește-ne pe Google News
