Cu toate acestea, analiza momentului scoate în evidență contradicțiile strategice și riscurile inerente ale abordării lui Trump: de la discuțiile despre „schimburi de teritorii” controversate și promisiuni vag formulate, la tensiunile dintre interesele europene, cele americane și cele rusești. Experții avertizează că, deși Trump poate folosi carisma și puterea Americii pentru a impulsiona procesul de pace, succesul acestuia rămâne incert, iar mii de vieți depind de modul în care aceste negocieri vor evolua, arată CNN, într-o analiză a celor mai recente evenimente legate de negocierile de pace pentru Ucraina.
***
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a vizitat luni Casa Albă și, spre deosebire de data trecută, nu a existat nicio izbucnire în Biroul Oval. A fost cea mai bună zi pe care a avut-o Ucraina de foarte mult timp. Dar este încă greu de văzut cum s-ar putea încheia în curând războiul declanșat de invazia brutală a Rusiei. Președintele Donald Trump a oferit sugestii tentante despre cum ar putea să atingă măreția prezidențială: salvând Ucraina, asigurând securitatea Europei și ajungând, pe bună dreptate, să merite Premiul Nobel pentru Pace.
Un grup de lideri europeni veniți să îl sprijine pe Zelenski s-a dovedit impresionant și neobișnuit de unită, în ciuda divergențelor lor ideologice majore. Pe rând, în declarațiile făcute în fața camerelor, au încercat să îi ofere lui Trump o justificare politică și emoțională pentru a sta de partea Ucrainei. O zi istorică a amintit de marile adunări politice care au pus capăt celui de-Al Doilea Război Mondial și au construit lumea modernă. Așa ar trebui să funcționeze Occidentul: cu un președinte american în fruntea unor europeni puternici, uniți de obiective comune. Dar este oare prea frumos ca să dureze? Este o măsură a fracturii din alianța transatlantică și a temperamentului fragil al lui Trump faptul că evitarea dezastrului este privită drept un progres serios, mai ales după concesiile făcute săptămâna trecută președintelui rus Vladimir Putin la summitul lor prefăcut din Alaska.
Toți cei prezenți la întâlnirile fără precedent de la Casa Albă, inclusiv Trump, făceau ostentativ tot posibilul pentru a sublinia perspectivele și pentru a evita discuțiile concrete pe teme care ar fi putut să strice ziua.
Spre seară, Trump posta pe rețelele sociale despre un posibil summit în trei pe care urma să-l găzduiască în curând și la care ar fi participat și Zelenski și Putin, precedat de o întâlnire față în față între liderii rus și ucrainean.
Cancelarul german Friedrich Merz a spus că o asemenea întâlnire ar putea avea loc în cel mult două săptămâni, sugerând o accelerare a elanului diplomatic.
Președintele finlandez Alexander Stubb i-a spus lui Trump că „în ultimele două săptămâni am avut probabil mai mult progres spre încheierea acestui război decât în ultimii trei ani și jumătate.” Pentru prima dată, nu era vorba despre un lider străin care se umilea pentru a se pune bine cu un președinte american avid de adulație. Era adevărul.
Întâlnirile de luni au fost cel mai convingător semn de până acum că președintele chiar vorbește serios când spune că vrea să oprească vărsarea de sânge din Ucraina. Este posibil să merite mai multă recunoaștere decât primește pentru energia și angajamentul său de până acum. Dar ziua a scos totodată la iveală întrebările care vor deveni din ce în ce mai evidente în săptămânile următoare și care ar putea să zădărnicească efortul lui Trump pentru pace și să spulbere unitatea occidentală — într-un mod care l-ar încânta pe Putin.
S-a discutat mult cu optimism despre necesitatea de a oferi Ucrainei garanții de securitate după orice acord de pace. Trump a semnalat chiar că ar trimite sprijin din partea armatei americane. Însă nimeni nu a explicat încă cum ar funcționa acest lucru — și, mai important, ce ar accepta Rusia ca parte a unui astfel de acord.
Prim-ministrul italian Giorgia Meloni a propus un set de garanții din partea țărilor occidentale, modelat după articolul 5 al NATO, privind apărarea reciprocă. Acest lucru ar fi în afara structurilor formale ale alianței, dar ar putea funcționa în același mod.
Totuși, în ciuda asigurărilor lui Trump după Alaska că Putin ar fi deschis la garanții de securitate pentru Ucraina, este o soluție puțin probabilă. Liderul rus duce un război pentru a zdrobi aspirațiile Ucrainei de a adera la NATO. De ce ar accepta un aranjament care i-ar oferi Ucrainei un statut de pseudo-aliat?
Și cât de solide ar fi, oricum, astfel de garanții? Ar lupta cu adevărat statele europene care ar trimite trupe într-o „forță de descurajare” în Ucraina împotriva Rusiei, pentru a salva Ucraina de o nouă invazie rusă? Subtextul războiului actual a fost anxietatea atât a administrațiilor Biden, cât și Trump de a nu fi trase într-un conflict cu o Rusie înarmată nuclear. Și cum ar percepe baza electorală MAGA a lui Trump un astfel de nou angajament extern?
Cuvântul-cheie în procesul incipient de pace al președintelui este „schimb de teritorii” — pentru a crea o nouă demarcație între o Rusie extinsă și o Ucraină diminuată. Trump i-a oferit lui Zelenski o hartă, pentru care acesta și-a arătat recunoștința, de parcă nu ar fi conștient deja de alegerile dificile ce îl așteaptă privind pământul udat cu sângele ucrainean.
Potrivit oficialilor informați despre summitul lui Trump cu Putin, liderul rus caută să obțină teritorii prin negocieri pe care trupele sale nu au reușit să le cucerească, inclusiv în regiunea Donbas din estul Ucrainei, un centru economic și industrial important. Această zonă este, de asemenea, linia de apărare de oțel, beton și orașe puternic fortificate pe care Ucraina le-a construit pentru a ține Rusia la distanță și pe care ar trebui să o folosească pentru a descuraja atacurile viitoare.
Termenul „schimb de teritorii” este o expresie care ascunde adevăratul său sens. În planul rus, Ucraina ar negocia practic părți diferite din propriul teritoriu. Putin ar obține zone strategice valoroase și ar oferi alte districte mai puțin critice pe care le-a ocupat deja în alte părți ale Ucrainei. Nu pare un schimb echitabil.
Schimburile de teritorii creează tulburări epocale și sădesc conflicte viitoare — așa cum arată experiența Orientului Mijlociu. În acest caz, ar însemna să le spui unor mii de ucraineni că trebuie să își părăsească casele sau să devină ruși. Iar Zelenski ar trebui să le explice părinților tinerilor ucraineni căzuți de ce au murit pentru ca teritorii să fie cedate lui Putin.
Există unele formulări care ar putea amâna recunoașterea oficială a zonelor disputate, pentru a întârzia deciziile critice privind suveranitatea și a „îngheța” războiul. Aceasta ar crea o situație asemănătoare celei dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud sau în Germania divizată în timpul Războiului Rece. Însă acestea rămân alegeri pe care Zelenski s-ar putea să le găsească imposibil de vândut propriului popor.
Acest lucru explică de ce discuțiile de luni au părut nerealiste.
„Cred că toată lumea e într-o dispoziție bună, și cred că asta e mai bine decât să nu fii într-o dispoziție bună, presupun,” remarcă John Bolton, fost consilier pentru securitate națională în primul mandat al lui Trump, pentru Anderson Cooper de la CNN.
„Cred că accentul pus pe întâlniri subliniază lipsa de substanță a tuturor acestor lucruri.”
Fiecare efort major de pace pare fără speranță la început. Uneori, singura modalitate de a depăși problemele înțepenite este să creezi un impuls interior. Așa că graba lui Trump de a organiza summituri poate avea sens. Poate că astfel poate împinge rapid pe toată lumea atât de departe pe drumul păcii, încât să fie imposibil să mai faci cale întoarsă.
Dar, la un moment dat, trebuie să fie depășite diferențele imposibile. „Nu cred că ceea ce trăim în acest moment, când toată lumea pare parte a unei diplomații fantastice, — nu cred că este sustenabil,” a declarat Michael Kimmage de la Wilson Center, autorul cărții „Collisions: The Origins of the War in Ukraine and the New Global Instability,” pentru Richard Quest, la CNN International.
Dar Trump și-a investit acum o credibilitate personală și capital politic semnificativ în efortul său de a încheia un război pe care recunoaște acum că este mult mai complex decât își imaginase când promisese să liniștească armele în 24 de ore.
În timp ce diplomația îți făcea loc la Casa Albă, sirenele de alarmă aeriană au răsunat peste Kiev, un memento al realității conflictului.
Luni, Trump s-a stăpânit în mare parte, la evenimentul de presă în Biroul Oval alături de Zelenski, chiar când reporterii de la rețele conservatoare păreau să-l provoace la o izbucnire. Apoi, și-a asumat rolul tradițional al unui președinte american, înconjurat de aliați transatlantici.
Adesea tratează prietenii ca pe dușmani, dar pare să aibă respect autentic pentru liderii aliați. Pentru prima dată, s-a situat clar în tradiția internaționalistă a unor președinți precum Dwight Eisenhower, Ronald Reagan sau George H.W. Bush. „Toți lucrăm pentru același scop, un scop foarte simplu — vrem să oprim vărsarea de sânge, să rezolvăm situația,” a spus Trump.
Totuși, câteva momente șocante au alimentat îngrijorările privind adevăratele loialități ale lui Trump în procesul de pace. A fost surprins cu microfonul deschis spunând președintelui francez Emmanuel Macron că Putin „vrea să facă un acord pentru mine.” Acest lucru arată o naivitate periculoasă față de un lider rus care a declanșat un război ucigaș neprovocat și care este hotărât să revitalizeze mitul măreției ruse.
Trump a întrerupt apoi discuțiile cu liderii europeni pentru a vorbi la telefon cu Putin. Acest tip de comportament este exact motivul pentru care omologii săi europeni au traversat Atlanticul. Suspiciunile privind capacitățile sale și angajamentul față de securitatea occidentală persistă.
Totuși, nimeni altcineva nu se poate poziționa între Zelenski, liderii Europei și Putin. Dacă va exista vreodată un acord de pace, cel mai probabil se va datora faptului că Trump și-a folosit carisma și puterea Americii. Este o abordare extrem de neortodoxă, care s-ar putea să nu funcționeze.
Kimmage, de exemplu, a avertizat că strategia lui Trump s-ar putea prăbuși din cauza contradicțiilor interne. Trump „încearcă să fie totul pentru toată lumea: se întâlnește cu Putin, îl întâmpină cu brațele deschise și pare că ajunge la un fel de acord. Vorbește despre angajamente de securitate pentru Ucraina; laudă liderii europeni pentru sprijinul acordat Ucrainei.”
„Nu există detalii despre ceea ce se întâmplă. Sunt doar promisiuni, iar promisiunile se contrazic la suprafață.” „Te întrebi cât timp va mai putea președintele Trump să jongleze cu toate aceste mingi.”
Mii de vieți depind de răspuns.
Daniela Mîndrilă
Urmărește-ne pe Google News
