Editorial TVR Sport: Maratonistul cu pieptul însângerat

Prestigiosul maraton de la Londra, una dintre cursele celebre pe distanța clasică de 42,195 km, a atras nu doar atleți de top, dar și celebrități, inclusiv din lumea fotbalului.

Pentru un maratonist, cursa din capitala Angliei înseamnă ce reprezintă pentru un tenisman turneul de la Wimbledon, o competiție premium unde ai șansa să-ți măsori forțele cu cei mai buni din lume, iar recompensele financiare sunt pe măsură.

N-a făcut excepție nici ediția din acest an, unde „surpriză”, un kenyan, Sebastian Sawe, a triumfat la masculin, iar o ethiopiancă, Tigst Assefa, vicecampioana olimpică en-titre, s-a impus la feminin cu timp de record mondial, puțin peste două ore și un sfert până în momentul când buricul i-a atins panglica de finiș.

La acest nivel, singura variație întâlnită de obicei este să fi câștigat un ethiopian, respectiv o kenyană, adică trebuie să înțelegem că vorbim de niște oameni care prestează la alt nivel când vine vorba de alergare de fond și asta pentru că mulți dintre ei fugeau de rupeau pământul de mici, fugăriți de obicei de lei înfometați (chiar nu e glumă!), iar astăzi fug cu aceeași ardoare de sărăcie.

Ei bine, dincolo de profesioniști, în ceea ce deseori numim cursa populară, a apărut și o figură legendară din alt sport. Bărbatul impunător purtând un tricou alb cu sigla unei fundații de ajutorare a copiilor defavorizați a încercat să treacă neobservat prin mulțimea de alergători.

N-a apucat însă să parcurgă nici măcar un kilometru și deja social media vuia de imagini cu el și reacții de uimire. John Terry, căci despre el este vorba, a fost aproape două decenii jucător la Chelsea, este cel mai glorios căpitan din istoria clubului londonez pentru care a evoluat în aproape 500 de partide.

S-a retras în 2018 după un singur sezon jucat pentru Aston Villa, o zi neagră pentru presa de scandal britanică al cărei client constant era, ba cu aventura extraconjugală cu iubita fostului coechipier Wayne Bridge, ba cu o bătaie într-un bar din aeroport ori o remarcă rasistă pe teren sau în afara lui…

De această dată, Terry, acum în vârstă de 44 de ani, și-ar fi dorit să rămână discret și să încheie istovitoarea cursă, strângând astfel bani pentru fundația caritabilă Rays of Sunshine. O misiune deloc ușoară, ba chiar chinuitoare. Se spune că la maraton momentul psihologic este la kilometrul 30, atunci trebuie depășit un blocaj mental, practic tot corpul îți transmite că nu mai poate, dar cu o pregătire psihologică bună, atleții învață să treacă peste acest moment-cheie și să ducă până la capăt cursa.

În cazul lui John, blocajul se pare că a apărut pe la kilometrul 38, așadar nu foarte departe de linia de sosire. Fostul fundaș central de fier din apărarea lui Chelsea abia se mai târa, șchiopăta, iar tricoul îi era pătat de sângele care șiroia din mamelonul drept. „O experiență sângeroasă și dureroasă”, a comentat cinic Daily Mail.

Bravul Terry și-a dus totuși crucea până la capăt. A terminat cursa după mai bine de cinci ore, sosind la câteva minute după un alt fost fundaș de clasă, italianul Leonardo Bonucci. Recent, Arjen Robben a alergat și el maratonul de la Rotterdam, așa că apare fireasca întrebare ce-i cu atâția fotbaliști maratoniști?…

O explicație o dă chiar eroul poveștii noastre: „Este de departe cel mai greu lucru pe care l-am făcut în viața mea și mă bucur că mi-am depășit limitele. Respect maxim pentru toți cei care au alergat cursa asta!”.

Editorial de Vlad Bucurescu