Politico: Este sfârșitul unei lumi. Iar Munchenul are emoții

Chiar în timp ce liderii occidentali se felicită pentru generozitatea lor față de Ucraina, forțele armate ale țării rămân fără muniție, echipament și chiar fără oameni. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a deschis vineri conferința de la Kiev, a îndemnat lumea liberă să trimită mai mult ajutor – și repede. „Avem nevoie de rapiditate”, a spus el.

Vicepreședintele SUA, Kamala Harris, a ridicat tensiunea la adresa Rusiei pe un alt front, acuzând țara de „crime împotriva umanității”. „Să fim cu toții de acord. În numele tuturor victimelor, atât cunoscute, cât și necunoscute: trebuie să se facă dreptate”, a spus ea.

Cu alte cuvinte, liderii ruși ar putea avea în față Nuremberg 2.0. Acest lucru este menit să îi facă pe câțiva oameni de la Moscova să fie nervoși, în special pe cei suficient de bătrâni pentru a-și aminti ce s-a întâmplat cu omul forte iugoslav Slobodan Milošević și cu anturajul său.

Perspectivele în Asia nu sunt mai puțin dificile. Taiwanul se află la limită, în timp ce țara încearcă să ghicească următoarea mișcare a Chinei. Nici aici veștile de la München nu au fost liniștitoare.

„Ceea ce se întâmplă astăzi în Europa s-ar putea întâmpla mâine în Asia”, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

Ministrul chinez de externe Wang Yi nu a făcut nimic pentru a contrazice această narațiune. „Permiteți-mi să asigur audiența că Taiwanul face parte din teritoriul chinez”, a declarat Wang la conferință când a fost întrebat despre planurile Beijingului privind insula autonomă. Taiwan „nu a fost niciodată o țară și nu va fi nici în viitor”.

Pentru unii participanți, atmosfera din hotelul aglomerat Bayerischer Hof, unde a avut loc adunarea, a purtat ecouri din 1938. În acel an, capitala bavareză a găzduit o conferință care a dus la infamul Acord de la München, prin care puterile europene au cedat Sudeția Germaniei într-un efort greșit despre care credeau că ar putea păstra pacea.

„Știm cu toții că afară se pregătește o furtună, dar aici, în interiorul Bayerischer Hof, totul pare normal”, a scris Andrew Michta, decan al Colegiului de Studii Internaționale și de Securitate de la Centrul Marshall, cu sediul în Germania.

Singurii oameni care au zâmbit la conferința de securitate din acest an au fost contractorii din domeniul apărării. Vânzările de armament sunt în plină expansiune, după cum se spune.

Chiar și Germania, care, în ultimii ani, a perfecționat arta de a-și explica eșecul de a-și respecta angajamentul de a cheltui pentru apărare în cadrul NATO, a promis că va schimba cursul. Într-adevăr, oficialii germani păreau să încerce să se întreacă unii pe alții pentru a dovedi cât de hulpavi au devenit.

Cancelarul Olaf Scholz a promis că va îndeplini „permanent” obiectivul NATO privind cheltuielile de apărare pentru fiecare membru în parte, de 2% din PIB.

Noul ministru german al apărării, Boris Pistorius, un social-democrat asemeni lui Scholz, a cerut chiar mai mult, spunând că „nu va fi posibil să îndeplinim sarcinile care ne așteaptă cu doar două procente”.

Rețineți că, la începutul anului trecut, social-democrați de frunte încă cereau SUA să își retragă toate focoasele nucleare de pe teritoriul german.

Cu alte cuvinte, dacă până și germanii s-au trezit în fața pericolelor actualei stări geopolitice a lumii, acesta ar putea fi momentul în care să începem cu adevărat să ne îngrijorăm.