WSJ: „Cum a fost forțat Hamas să accepte un acord pe care nu îl dorea”

Sub presiunea aliaților regionali și pe fondul pierderii sprijinului intern, gruparea militantă Hamas  nu a avut altă opțiune decât să cedeze, se arată într-o analiză Wall Street Journal.

Când liderul Hamas Khalil Al-Hayya a văzut pentru prima dată planul președintelui Donald Trump pentru pace în Gaza — care cerea dezarmarea Hamas cu puține garanții clare că Israelul va încheia războiul — reacția lui inițială a fost un „nu” categoric.

Planul, modificat substanțial de Israel și prezentat Hamas de premierul Qatarului și șeful serviciilor de informații egiptene, era cu mult diferit de ceea ce Hayya fusese făcut să creadă că va primi. Cu doar o lună în urmă, el fusese ținta unui atac israelian în Qatar. În discuțiile cu mediatorii, Hayya a spus că gruparea nu va elibera ostaticii israelieni fără garanții ferme că războiul se va încheia.

Totuși, după două zile, Hamas s-a întors la mediatorii arabi cu un un răspuns pozitiv. Planul nu se schimbase — dar presiunea asupra Hamas da.

Presiune diplomatică din toate direcțiile

Egiptul și Qatarul i-au spus lui Hayya că acesta este ultima șansă de a pune capăt războiului. I-au avertizat că menținerea ostaticilor devenise un dezavantaj strategic, oferind Israelului o justificare pentru continuarea luptelor.

A doua zi, Turcia s-a alăturat presiunilor. Cele trei state l-au avertizat că, dacă Hamas nu aprobă planul că Turcia și Qatar nu vor mai găzdui conducerea politică a Hamas, iar Egiptul va înceta să mai susțină rolul grupării în administrarea postbelică a Gazei.

Acest front comun a fost suficient pentru a forța Hamas să accepte eliberarea tuturor ostaticilor și semnarea primei etape a planului de pace al lui Trump — renunțând la cel mai important instrument de negociere al grupării pentru a-și păstra un loc la masa discuțiilor.

Deși Hamas a avut numeroase rezerve în acceptarea planului, acest pas i-a permis lui Trump să declare o victorie politică și să pregătească terenul pentru o eliberare a ostaticilor.

„Hamas se află sub o presiune mare din partea mediatorilor regionali”, a declarat Tahani Mustafa, cercetător la Consiliul European pentru Relații Externe. „Hamas știe că, dacă lucrurile continuă așa, probabil nu va supraviețui politic, mai ales că popularitatea sa scade”.

O campanie diplomatică coordonată

Campania care a forțat Hamas să cedeze a fost rezultatul săptămânilor de eforturi ale echipei Trump de a mobiliza Egiptul, Qatarul și Turcia într-un front comun. De mult timp, criticii ceruseră ca mediatorii arabi să exercite presiuni mai mari asupra Hamas. De data aceasta, condițiile erau favorabile.

„Cred că toată lumea își dorea să se termine odată”, a spus Michael Ratney, fost ambasador SUA în Arabia Saudită.

Relațiile mai bune ale lui Trump cu Turcia și statele din Golf i-au oferit pârghii diplomatice. În plus, după un atac israelian asupra Hamas în Qatar, statele din Golf deveniseră alarmate că războiul ar putea amenința propria lor securitate.

Hamas era, de asemenea, slăbit intern — fără fonduri, cu o capacitate redusă de luptă împotriva armatei israeliene, care controla mare parte din Gaza, și confruntându-se cu o populație palestiniană epuizată de foamete și distrugeri.

Odată ce Trump l-a convins pe premierul israelian Benjamin Netanyahu să declare public că va pune capăt războiului, Hamas a rămas izolat, ca singurul actor care refuza acordul.

Schimbări pe teren

Hamas începuse deja să facă unele concesii înainte de lansarea oficială a planului lui Trump:

•             A renunțat la cererea ca Israelul să se retragă complet din coridorul de la granița cu Egiptul.

•             A acceptat, în principiu, să predea unele arme grele (de exemplu lansatoare de rachete) monitorilor arabi.

•             A fost dispus să permită ca unii lideri să părăsească Gaza.

În același timp, Israelul a adoptat o linie mai dură, respingând presiunile internaționale pentru încetarea războiului și lansând o nouă ofensivă în centrul orașului Gaza.

Reconfigurarea echilibrului de putere

Schimbările regionale au favorizat momentul:

•             Campaniile militare împotriva Iranului și Libanului au amplificat temerile arabe față de puterea Israelului.

•             Lovitura asupra Qatarului a arătat că războiul poate destabiliza chiar și cele mai bogate state din Golf.

•             Trump l-a curtat pe Erdogan, oferindu-i președintelui turc o platformă diplomatică importantă și aducând Turcia în negocieri.

Erdogan l-a trimis pe șeful serviciilor de informații, Ibrahim Kalin, la negocierile pentru ostatici din stațiunea egipteană Sharm El-Sheikh, accentuând sentimentul că regiunea vorbește „cu o singură voce”.

Ultimatumul final

Când Hayya a sosit în Sharm El-Sheikh pentru a conduce delegația Hamas, fusese deja ținta unei tentative israeliene de asasinat. Deși părea că gruparea rezistă, în realitate rămânea fără timp și sprijin.

Mediatorii i-au transmis un mesaj clar: „Ai cinci zile să alegi: fie ai încredere în planul lui Trump, fie te confrunți cu un război fără sfârșit”.

Înainte de expirarea termenului, deși multe detalii tehnice rămâneau în negociere (precum liniile exacte de retragere a Israelului și lista prizonierilor palestinieni care urmau să fie eliberați), Hamas a acceptat oficial acordul pentru eliberarea ostaticilor.