Vizită în satul cu cel mai mic pod internațional din lume

Într-un colț al localității La Raya, un pod minuscul permite trecerea din Spania în Portugalia peste un pârâu în care răsună poveștile despre contrabanda de la graniță din perioada post-război.

Spania nu are doar cea mai mică frontieră din lume, care nici măcar nu se află în Europa (pe coasta africană există o graniță marcată de o frânghie: pe de o parte se află Spania, pe de altă parte se află Marocul. Și nimeni nu o poate trece)!.

Dar ”țara lui Cervantes” deține  și cel mai mic pod internațional de pe planetă.

Călătorie înapoi și înainte în timp… cu o oră

Este o structură simplă, fără cabluri de oțel și fără un design organic: doar câțiva bușteni de lemn întăriți cu grinzi de oțel, care înlocuiesc trecerile precare pe care localnicii le-au improvizat timp de decenii pentru a traversa un pârâu cu debit redus, dar care, la creșterea apelor, le-a provocat mai multe sperieturi locuitorilor din La Raya, în provincia Extremadura, scrie revista de călătorii Viajes National Geographic.

Acest pod simplu nu doar leagă două țări, ci permite o călătorie interesantă și… în timp: pe de o parte se află Spania, cu fusul orar GMT+1, iar pe de altă parte, la doar câțiva pași, Portugalia, cu fusul orar GMT, adică ora meridianului de la Greenwich.

Cu alte cuvinte: cine traversează din Spania în Portugalia va da ceasul înapoi cu o oră, ”călătorind în trecut.” Cine face acest lucru în sens invers, cu doar câțiva pași ”va sări o oră în viitor”, scriu jurnaliștii de călătorii.

Drumul spre micro-podul de frontieră

Acesta este curiosul pod internațional de la El Marco, care leagă o localitate spaniolă din comuna La Codosera din regiunea Extremadura de un sat din Arronches, în regiuneaAlentejo din Portugalia.

Venind dinspre nordul Portugaliei spre cel mai mic pod internațional din lume – aflat cam la jumătatea distanței pe direcția nord-sud -, nu e misiune ușoară pentru turiștii ajunși la Porto bunăoară, asta deoarece podul nu se află în apropierea orașului.

De fapt, pentru a ajunge acolo trebuie să parcurgi aproximativ 344 de kilometri, un drum de peste 3 ore și 30 de minute pe autostrăzile A4 și A23.

Dar dacă vrei să-ți bucuri privirea cu natura de-a lungul și de-a latul drumului, merită călătoria cu mașina prin aceste regiuni cu un trecut și un prezent agricol, unde granițele sunt aproape simbolice.

Limba vorbită: portuñol – un amestec între spaniolă și portugheză

Aici toată lumea vorbește un portuñol specific celor două ținuturi, iar de generații întregi oamenii au trecut dintr-o parte în alta fără să-și facă griji cu privire la țara în care pășeau.

Structura, care măsoară 3,20 m lungime și 1,45 m lățime, a fost construită în 2008 cu fonduri din partea Uniunii Europene.

Traversare improvizată pe scânduri, în trecut

Pentru ridicarea ei, au fost angajați muncitori spanioli și portughezi, o altă reflectare a comunității transfrontaliere dintre vecini.

Dar, având în vedere dimensiunile și materialele sale, se poate traversa doar pe jos, cu bicicleta sau, cel mult, cu motocicleta; nici mașini, nici autocare.

Podul a rezolvat problema locuitorilor din El Marco care treceau râul – sau, mai degrabă, pârâul – Abrilongo, un afluent mic al râului Gévora care delimitează granița încă de la Tratatul de la Lisabona din 1864.

Timp de mulți ani, locuitorii așezau scânduri de lemn improvizate care, atunci când veneau viiturile provocate de ploi, erau luate de apă în aval.

Aici nu există posturi de pază, nici bariere, nici polițiști, nici vămi.

Doar câteva pietre pe care, fără prea multă grație, sunt gravate literele E și P (n.r. – de la España  și Portugal).

 Și de când Tratatul de la Schengen a estompat granițele dintre mai multe state europene, nici nu mai este nevoie de vreun fel de control.

Țigări, cafea, vin – la ”negru”

Cu toate acestea, în acest colț al satului La Raya, timp de mulți ani, s-a practicat contrabanda și comerțul la negru: țăranii treceau din Portugalia cu tutun și cafea, iar din Spania cu saci plini de veselă și vinuri.

Vecini din Spania și Portugalia, îmbrăcați în costume de epocă, refac atmosfera din anii de contrabandă în epoca post-război/ foto: Primăria din Codosera

Fără prea multă discreție, produsele care ajungeau de la granița permeabilă se vindeau în vreo 12 magazine din El Marco.

Povești pe traseul contrabandei

Pentru a descoperi aceste povești direct de la sursă, primăria din La Codosera organizează periodicTraseul de drumeție al Contrabandei, o drumeție de 10 km care străbate potecile forestiere și agricole folosite odinioară pentru traficul de mărfuri și care trece pe lângă Sanctuarul Diecezan al Fecioarei Maria de Chandavila și pe lângă Casa Fricii, un loc situat lângă graniță, „învăluit în povești și legende de demult”, după cum îl descriu organizatorii citați de revista de călătorii.

Punctul culminant îl reprezintă traversarea micului pod internațional, unde participanții trec însoțiți de voluntari îmbrăcați în costume de epocă, care povestesc întâmplări reale – cu o notă de ficțiune – din acei ani în care era necesar să se ocolească legea și să se închidă ochii pentru a supraviețui în Spania postbelică.