Valerii Zalujnîi – general, emisar, viitor președinte al Ucrainei? Ziua în care fostul comandant militar a refuzat să îi răspundă la telefon lui JD Vance

Generalul Valerii Zalujnîi, erou al războiului din Ucraina și actual ambasador la Londra, a atras atenția pe scena militară, iar acum sunt tot mai mulți care și-l doresc pe scena politică și îl văd ca rival al lui Volodimir Zelenski și posibil viitor președinte al Ucrainei. În timp ce țara se confruntă cu conflicte externe și tensiuni interne, fostul comandant-șef pare să-și joace cu răbdare cartea viitorului său politic, menținând o loialitate fermă față de președintele Zelenski, dar trezind deja speculații despre o posibilă candidatură prezidențială.

Publicația britanică The Guardian a realizat o analiză, pe care o prezentăm în continuare, bazată pe interviuri cu mai multe persoane apropiate de Zalujnîi, precum și cu oameni politici, diplomați și persoane care au sunt la curent direct cu evenimentele descrise. Cei mai mulți au vorbit sub protecția anonimatului, dată fiind sensibilitatea subiectului. Multe detalii sunt relatate în premieră pentru The Guardian.

General, emisar… viitor președinte al Ucrainei? Strategia de așteptare a lui Valerii Zalujnîi la Londra

Într-o după-amiază de început de martie, la trei zile după confruntarea dezastruoasă dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski la Casa Albă, la ambasada Ucrainei din Londra s-a iscat o agitație de apeluri telefonice. Echipa lui JD Vance era pe fir și voia să stabilească o convorbire cu Valerii Zalujnîi, ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie și fost comandant-șef al armatei.

Vicepreședintele SUA avusese un rol esențial în provocarea confruntării dintre Trump și Zelenski în Biroul Oval. Acum, Vance și alții din cercul lui Trump căutau, se pare, posibile alternative la incomodul Zelenski.

Echipa lui Vance „a încercat diverse canale diplomatice și de altă natură” pentru a ajunge la Zalujnîi, a declarat una dintre cele trei surse familiarizate cu aceste demersuri, care au vorbit pentru The Guardian.

Zalujnîi, după consultarea cu șeful de cabinet al lui Zelenski, a refuzat să răspundă apelului.

Un oficial al Casei Albe a declarat pentru The Guardian că încercarea de apel a fost „o abordare diplomatică standard” din partea lui Vance.

„Vicepreședintele interacționează în mod regulat cu oficiali guvernamentali din Ucraina și din rândul aliaților noștri europeni”, a spus oficialul.

Episodul reflectă echilibrul politic delicat pe care Zalujnîi îl menține de când Zelenski l-a destituit din funcția de comandant al armatei, în februarie trecut, și l-a trimis la Londra.

Pe de o parte, obișnuit să lucreze într-o ierarhie militară strictă, Zalujnîi rămâne loial guvernului pe care îl servește. Pe de altă parte, mulți – atât în țară, cât și în străinătate – îl văd ca pe viitorul președinte firesc al Ucrainei și îl împing să își lanseze o carieră politică.

Alternativa la Zelenski?

În Ucraina nu sunt programate alegeri, votul fiind, legal și tehnic, imposibil, cât timp țara se află în război. Chiar și cei mai aprigi opozanți interni ai lui Zelenski nu susțin organizarea unor alegeri acum, iar de la dezastrul din Biroul Oval relațiile cu Trump s-au îmbunătățit.

Săptămâna trecută, președintele ucrainean s-a întors la Casa Albă într-o atmosferă mai cordială. Dar toată lumea în Ucraina știe că, mai devreme sau mai târziu, politica va reveni în prim-plan. Iar când se va întâmpla acest lucru, sondajele sugerează că Zalujnîi, cel care a condus respingerea cu succes a atacului rusesc de la începutul războiului, este singurul candidat care ar putea reprezenta o amenințare serioasă pentru Zelenski.

Zalujnîi nu și-a declarat niciodată public ambiții politice și refuză aproape toate cererile de interviu. Echipa sa îi gestionează cu grijă aparițiile publice la Londra, evitând evenimentele unde i s-ar putea pune întrebări incomode.

Totuși, fluxul de „pelerini politici” către ambasada Ucrainei, situată într-un conac din apropiere de Holland Park, în vestul Londrei, a fost constant – pentru a-și oferi serviciile, a-și exprima sprijinul sau a încerca să ghicească dacă generalul are planuri de a intra în politică.

Printre acești vizitatori s-au numărat parlamentari ucraineni, activiști ai societății civile, reprezentanți ai unor oameni de afaceri înstăriți și chiar discreditatul fost consilier al lui Trump, Paul Manafort, care l-a vizitat pe Zalujnîi pentru a-și oferi serviciile ca strateg politic într-o eventuală campanie electorală. Zalujnîi a refuzat oferta.

Un alt vizitator frecvent a fost Andrii Iermak, influentul șef de cabinet al lui Zelenski. În cadrul unei întâlniri din noiembrie trecut, a relatat o sursă bine informată, Iermak i-ar fi sugerat lui Zalujnîi să se alăture oficial echipei politice a președintelui, pentru a prezenta un front unit înaintea unor viitoare alegeri.

Zalujnîi a refuzat, dar și-a declarat loialitatea – până la un punct. I-a promis lui Iermak că nu îl va critica public pe Zelenski cât timp războiul continuă, a spus sursa, și a oferit, de asemenea, asigurări că nu îi va provoca biroului prezidențial surprize neplăcute.

„Dacă voi decide că vreau să intru în politică, vei afla de la mine primul, în privat”, i-ar fi spus Zalujnîi lui Iermak. Până acum, Zalujnîi nu a transmis un astfel de mesaj, deși în Kiev există o convingere tot mai mare că se pregătește să intre în politică.

Generalul este rezervat chiar și în discuții private cu apropiații săi despre planurile lui, dar mulți presupun că doar așteaptă momentul potrivit înainte să intre în arenă. „A ales tactica cea mai inteligentă”, spune Volodimir Fesenko, analist politic din Kiev. „Va lua decizia finală doar în ultimul moment, chiar înainte de alegeri.”

Comandat șef al Armatei

Zalujnîi avea 48 de ani când Zelenski l-a promovat la funcția de comandant-șef, în iulie 2021 – o decizie care i-a surprins pe cei mai mulți dintre ofițerii de rang înalt ai armatei, inclusiv pe el însuși.

„Zalujnîi era un comandant îndrăzneț și ambițios, dar era și amuzant, fiind mai degrabă cunoscut pentru glumele făcute alături de soldații săi decât pentru disciplinarea lor”, a scris jurnalistul Simon Shuster în biografia lui Zelenski. Tocmai această latură prietenoasă și neconvențională l-a atras pe Zelenski, fostul comediant și actor care avansase spectaculos la președinție cu doi ani înainte.

La câteva luni după numirea lui Zalujnîi, Rusia a început să își concentreze trupele la graniță. Administrația Biden a avertizat public că Vladimir Putin ar putea plănui o invazie pe scară largă a Ucrainei. În lunile dintre primele avertismente americane, din octombrie 2021, și invazia din februarie 2022, Zalujnîi a insistat frecvent pentru pregătiri mai intense în vederea unui posibil atac rusesc.

Zelenski, însă, nu era convins că amenințarea invaziei era reală și considera că, chiar dacă ar fi fost, pregătirile excesive ar fi semănat panică în rândul populației și le-ar fi oferit rușilor scuza pe care o căutau pentru a invada.

Neînțelegeri cu Zelenski, legate de război, la începutul invaziei

La o ședință a Consiliului de Securitate al Ucrainei din 22 februarie, Zalujnîi și ministrul de atunci al apărării, Oleksii Reznikov, au pledat pentru introducerea legii marțiale, în timp ce Zelenski se temea în continuare de crearea panicii.

În cele din urmă, consiliul a votat pentru adoptarea unor măsuri mai limitate. Rusia a invadat două zile mai târziu.

Aceste neînțelegeri legate de pregătirile pentru război – care au avut loc în mare parte în privat și au fost lăsate în urmă de atitudinea eroică a lui Zelenski după începutul invaziei – ar putea reveni în prim-plan dacă va exista într-adevăr o confruntare electorală între cei doi.

Odată începută invazia, Zelenski a lăsat inițial strategia militară pe mâna comandantului său, concentrându-se pe mobilizarea sprijinului internațional pentru Kiev.

De la erou de război, la invitat VIP în teatrele londoneze

Zelenski a devenit simbolul internațional al rezistenței ucrainene; Zalujnîi a atins un statut aproape legendar în interiorul țării, ca erou de război.

Pe măsură ce conflictul s-a prelungit, însă, tensiunile dintre cei doi au crescut. Aproape fiecare ședință de strategie se încheia cu dezacorduri.

În plus, echipa prezidențială resimțea tot mai mult neliniștea generată de popularitatea lui Zalujnîi, confirmată de sondaje interne secrete. Părea că își contura un statut mitic, intangibil.

Până în februarie anul trecut, Zelenski se săturase. După luni de speculații, l-a demis pe Zalujnîi și a anunțat că îl trimite la Londra ca ambasador, susținând că armata avea nevoie de o infuzie de idei noi.

„Nu este vorba despre nume, și cu atât mai puțin despre politică”, a spus președintele la momentul respectiv, explicând decizia.

Puțini l-au crezut.

Dar Zalujnîi și-a primit noile ordine cu calm. Într-o întâlnire privată, cei doi s-au despărțit într-o notă cordială, iar Zalujnîi chiar a pozat într-o fotografie alături de Zelenski pentru a demonstra că nu exista animozitate. A fost ultima dată când au avut o întâlnire față în față.

Când Zalujnîi a sosit la Londra, establishmentul britanic a realizat că noua relație diplomatică avea să necesite o gestionare delicată.

Mulți oficiali de rang înalt deveniseră apropiați de Zalujnîi și de echipa sa pe durata războiului, dar și-au dat seama că implicarea lui în discuții legate de planificarea militară ar putea irita administrația Zelenski și ar putea fi percepută ca o lipsă de respect față de Oleksandr Sîrski, succesorul lui Zalujnîi la conducerea armatei.

„S-a luat decizia ca, indiferent de numeroasele legături personale apropiate, relația să fie resetată la un cadru diplomatic mai tradițional, coordonat de Foreign Office”, a declarat un oficial din domeniul apărării britanice.

Pentru Zalujnîi, care petrecuse primii doi ani de război într-o stare prelungită de privare de somn alimentată de adrenalină, noua viață de la Londra a fost o tranziție stranie. A postat selfie-uri alături de soția sa pe peroanele metroului și în timpul plimbărilor de-a lungul Tamisei.

Cuplul a mai mers ocazional la teatru și a avut inclusiv o ieșire înainte de Crăciun pentru a vedea piesa “Barcelona”, cu Lily Collins în distribuție.

Controlul de securitate neobișnuit de strict al clădirii înaintea reprezentației i-a făcut pe angajații teatrului să creadă că urmează să vină un membru al familiei regale, a declarat o sursă de la teatru. S-a creat confuzie când cuplul VIP secret a sosit și nimeni nu i-a recunoscut.

Acasă, unde Zalujnîi are a doua cea mai cunoscută figură din țară, fotografiile din noua sa viață nu au fost întotdeauna bine primite.

O ședință foto în alb-negru, sobră, pentru Ukrainian Vogue, a generat recent o avalanșă de meme sarcastice.

Israelul, un model?

Totuși, Zalujnîi a rămas în contact cu mulți comandanți ai armatei și urmărește activitățile de luptă de pe ecranele securizate din biroul său, care transmit imagini live de pe câmpul de luptă.

„Valerii Fedorovici a părăsit războiul, dar războiul nu l-a părăsit pe Valerii Fedorovici”, a rezumat un apropiat de-al său.

În discuțiile private, Zalujnîi nu a confirmat că intenționează să intre în politică, dar și-a permis să speculeze asupra tipului de platformă pe care ar putea-o propune dacă va lua această decizie.

Cei apropiați spun că vede Israelul ca model, în ciuda acțiunilor sale sângeroase din Gaza, considerându-l o țară mică, înconjurată de dușmani și complet concentrată pe apărare.

S-ar prezenta ca un lider dur, de război, care ar promite „sânge, sudoare și lacrimi” poporului ucrainean în schimbul salvării națiunii, canalizând figura lui Winston Churchill. Într-o discuție privată, el a spus: „Nu știu dacă poporul ucrainean va fi pregătit pentru asta, pregătit pentru aceste politici dure.”

Alături de Zelenski, după “muștruluiala” din Biroul Oval

După ce Trump l-a umilit pe Zelenski în Biroul Oval, în februarie, președintele ucrainean a zburat la Londra pentru a stabili o strategie cu Keir Starmer privind cea mai bună modalitate de a repara relația.

Situația părea gravă, iar unii membri ai administrației SUA discutau deschis ce mecanisme ar putea folosi pentru a-l înlocui pe președintele ucrainean.

„Nu știu dacă vom mai putea colabora vreodată cu Zelenski”, a declarat senatoarea republicană Lindsey Graham, sugerând public că Zelenski ar trebui să demisioneze. La scurt timp după, biroul lui Vance a încercat să stabilească apelul telefonic către Zalujnîi.

Pentru Zalujnîi, indiferent de tensiunile existente cu Zelenski, a lua partea echipei Trump împotriva propriului său președinte nu era o opțiune.

L-a întâlnit pe Zelenski pe aeroportul din Londra și a postat pe canalele sale de social media o fotografie în care cei doi își strâng mâinile. „Drumul înainte nu va fi ușor, dar împreună vom depăși orice provocare”, a scris el.

A fost o demonstrație clară de unitate într-unul dintre cele mai dificile momente pentru Ucraina de la începutul invaziei pe scară largă.

„Mulți dintre susținătorii săi nu au înțeles de ce a făcut asta”, a declarat o sursă apropiată lui Zalujnîi. „Dar a fost poziția lui de principiu: Ucraina a fost umilită și trebuie să fim uniți.”

Această prudență a început să-i frustreze pe unii dintre opozanții lui Zelenski din Kiev, care consideră că Zalujnîi le oferă cea mai bună șansă pentru schimbare politică. „Este un om de armată, înțelege să execute ordine și să lucreze într-o structură, dar nu știe cum să manevreze politic”, a spus un fost oficial de rang înalt, care speră să îl convingă pe Zalujnîi să candideze.

„Un adevărat lider ar fi trebuit să răspundă apelului lui Vance, ar fi trebuit să facă ceva. Dar cum să-l convingi?”

O altă sursă, care îl cunoaște pe Zalujnîi și este tot un fost oficial de rang înalt, a declarat că generalul ar fi prea precaut în privința destabilizării interne pentru a lansa o campanie politică împotriva lui Zelenski.

„Nu cred în confruntarea celor doi Z, ar fi un dezastru pentru țară și nu cred că el este pregătit pentru asta. Așa că, cred că ar candida doar dacă Zelenski ar putea fi convins să se retragă”, a spus sursa.

Luna trecută, Zalujnîi a sosit la Kiev pentru un summit de șase zile cu ambasadorii ucraineni. Trimișii au ascultat discursuri ale lui Zelenski și ale liderilor militari și au vizitat zone apropiate de linia frontului din regiunea Zaporojie.

Pentru majoritatea diplomaților, a fost o ocazie rară de a vedea războiul cu ochii lor și de a împărtăși experiența în țările gazdă.

Pentru Zalujnîi, revenirea la front ca parte a unei delegații diplomatice trebuie să fi fost o experiență suprarealistă. „A fost prietenos, dar precaut”, a spus un alt ambasador prezent. „Se vedea că era atent să nu fie prea deschis cu oameni pe care nu îi cunoștea personal; nu știe cine este de partea cui.”

Întâmplător, summitul a făcut ca Zalujnîi să fie la Kiev în timpul unui val de proteste stradale împotriva unui plan guvernamental de a slăbi două organisme anticorupție.

Marșurile au alarmat echipa lui Zelenski și au dus la o răzgândire rapidă în privința deciziei. Unii sperau că acesta ar putea fi momentul în care Zalujnîi să se rupă public de Zelenski. „Mulți oameni așteptau să spună ceva, dar el a tăcut”, a declarat Inna Sovsun, deputat din opoziție.

După summit, Zalujnîi a rămas o săptămână la Kiev și a avut numeroase întâlniri cu diverse figuri politice și civice. Au circulat zvonuri că în sfârșit ar fi încercat să sondeze membrii unei viitoare echipe politice. Cei din jurul său neagă că discuțiile ar fi fost legate de politică.

„A spus de multe ori că, atâta timp cât războiul continuă, trebuie să muncim pentru a salva țara și să nu ne gândim la alegeri, și acest lucru nu s-a schimbat”, explică Oksana Torop, fostă jurnalistă BBC, acum consilier media al lui Zalujnîi.

„Vorbește cu mulți oameni despre apărare și securitate, dar nu are nicio legătură cu alegerile”, a adăugat ea.

Întrebat dacă biroul prezidențial îl vede pe Zalujnîi ca pe o amenințare politică, consilierul lui Zelenski, Mihailo Podoliak, a declarat: „Zalujnîi este văzut de președinte ca parte a echipei, ca ambasador într-o țară importantă… Oricum, nu există un proces politic real în acest moment.”

Dar ce se va întâmpla când aceste procese politice vor fi reluate, oricând va fi asta? „Nu sunt pregătit să spun ce s-ar întâmpla atunci și cum ar acționa diferite persoane”, spune Podoliak. „Totul este foarte imprevizibil.”