Trei joburi și niciun răgaz pentru dragoste. Copii care cresc fără afecțiune: efectele dureroase ale absenței emoționale explicate de Radu Leca

Psihologul Radu Leca a explicat pentru TVR Info care este impactul absenței emoționale asupra relației părinte–copil, un fenomen tot mai des întâlnit în societatea est-europeană, unde presiunea economică și responsabilitățile familiale se intersectează în cel mai dureros mod.

Destinul mamei singure care își crește copilul având trei joburi reprezintă o realitate comună. Situația determină nu doar o absență fizică evidentă, ci și o distanțare emoțională profundă între mamă și copil, cu consecințe semnificative asupra dezvoltării emoționale a celui mic.

Absența fizică și impactul ei emoțional

Radu Leca explică faptul că timpul petrecut departe de copil afectează inevitabil relația afectivă.
„Atunci când părintele singur lucrează mult și petrece ore îndelungate departe de casă, copilul experimentează absența fizică, care se transformă rapid în absență emoțională. Schimbările minorului de comportament sunt ușor de constatat. Reacția ce însoțește constatarea lor este important să existe, din partea părintelui”, spune psihologul.

El oferă exemplul concret al lui Andrei, un copil de 8 ani care se află în situația dificilă de a nu-și simți mama aproape. „Distanțarea creează o reală prăpastie emoțională în relația lor, care, pe termen lung, formează tipare de atașament nesigure”, afirmă Leca.

Conform teoriei atașamentului elaborată de John Bowlby, copiii care cresc fără implicarea într-o relație constantă și afectuoasă cu părinții lor dezvoltă dificultăți în formarea relațiilor interumane sănătoase în viitor.

„Viitorul pentru copiii doar cu părinți pe hârtie este unul trist, ce conține și lupta cu legea”, avertizează Radu Leca.

Copilul care își învață singur tristețea

Minorul ajunge adesea să perceapă dragostea mamei ca pe un concept abstract, greu de definit, având în vedere că interacțiunile dintre ei sunt limitate și superficiale. Îngrijorarea că mama sa nu este prezentă atunci când are nevoie de ea îi alimentează sentimentul de tristețe și frustrare, iar emoțiile sale devin confuze atunci când observă că mamele altor copii sunt disponibile.

„Când copilul se întreabă de ce nu are o mamă la fel ca majoritatea prietenilor săi, acceptă, crește și promovează furia în universul său”, explică psihologul.

Experiența de a avea o mamă „doar în acte” produce o suferință profundă. Fiecare despărțire — dimineața când mama pleacă devreme și se întoarce târziu în noapte — devine o reamintire a absenței.

„Dacă mama mă iubea, avea timp de mine”, spune Leca, redând modul în care copilul își interpretează lipsa afecțiunii.

Într-un mod subtil, copilul își dezvoltă o percepție negativă despre propria valoare, văzându-se ca pe un copil care nu merită atenția mamei. Sentimentul de inutilitate generează adesea anxietate și depresie.

Copilul își petrece timpul jucându-se singur sau implicându-se în activități care nu îi aduc satisfacție reală. Refugiul în jocuri video sau în interacțiuni superficiale cu colegii devine o modalitate de a umple golul emoțional. „Cu fiecare zi care trece, distanța mentală și emoțională dintre ei devine tot mai greu de surmontat”, avertizează Leca.

Tristețea mamei

Pe de altă parte, mama trăiește o tristețe profundă, alimentată de conștientizarea faptului că nu poate fi mai prezentă în viața fiului ei.

„Luând în considerare că ea lucrează din greu pentru a asigura un trai decent, simțul vinovăției se instalează inevitabil. Fiecare oră petrecută la muncă este o oră în care copilul se simte mai distant, mai puțin iubit”, explică psihologul.

Radu Leca subliniază că mama devine conștientă că banii câștigați nu pot înlocui dragostea de care copilul are nevoie. „Realizarea o face să se simtă și mai neputincioasă și stresată, alimentând un ciclu vicios de stres și anxietate. Groaza de a nu fi o mamă «îndeajuns» bună o urmărește, iar somnul ei devine superficial, plin de gânduri obsesive despre cum ar putea îmbunătăți lucrurile.”

Impactul pe termen lung

Lipsa conexiunii emoționale dintre mamă și copil are implicații serioase, nu doar asupra relației lor, ci și asupra dezvoltării personale a minorului.

„Studiile arată că minorii care cresc fără un atașament emoțional sănătos tind să aibă probleme în formarea relațiilor, fie ele interumane sau de natură romantică, în viitor. Ei au dificultăți în gestionarea emoțiilor, accentuându-se comportamente impulsive sau probleme de adaptare în societate”, explică Radu Leca.

El atrage atenția că destinul unei mame care se luptă să-și crească singură copilul, lucrând în trei locuri diferite, scoate la iveală importanța legăturii emoționale sănătoase în dezvoltarea copilului.

„Situația mamei și a copilului este un exemplu relevant al modului în care absența fizică și emoțională a părinților poate lăsa cicatrici adânci”, subliniază psihologul.

În încheiere, Radu Leca transmite un mesaj de speranță: „Dragostea nu poate fi înlocuită, dar poate fi cultivată, chiar și în cele mai dificile circumstanțe.”