Ticul stilistic omniprezent care ne enervează la ChatGPT. Cum poți identifica un text scris de inteligența artificială

„Asta nu e o ceașcă de ceai, e un răgaz prețios.” „Asta nu e o fereastră, e un portal către o nouă modalitate de a gândi.” „Asta nu e toxiinfecție alimentară, e un memento discret, dar puternic, să nu mai mănânc pui crud de pe podeaua bucătăriei.” Astfel de formulări, pe care le găsim în ultimul timp peste tot, au devenit semnul distinctiv al unui text scris de sau cu ajutorul ChatGPT. Instrumentul de inteligență artificială pare a abuza de formularea „nu e X, e Y”. Ce alte semne ne pot da un indiciu în privința sursei unui text, aflăm dintr-un articol scris de Stuart Heritage pentru publicația britanică The Guardian.

***

Odată ce începi să observi construcția „nu e X, e Y” în online, nu mai poți să nu o remarci. Am devenit atât de hipervigilent, încât mi-a pătruns în gândurile subconștiente.

Dacă nu ați văzut niciodată thrillerul psihologic al lui Jim Carrey din 2007, Numărul 23, felicitări. Este un film despre un bărbat care vede numărul 23 atât de des, încât ajunge să-și piardă mințile.

Obișnuiam să cred că acest film e prost. Acum, însă, se pare că îl trăiesc. Propriul meu număr 23 este un procedeu retoric: „Nu e X, e Y.” Oriunde mă uit, îl găsesc. De fiecare dată când mă urăsc destul de mult încât să derulez prin jungla de postări sugerate algoritmic de pe Facebook, mă trezesc lovit în față de fraze precum: „Autodepășirea nu e un trend, e o schimbare de stil de viață“, „Micile victorii nu sunt doar momente, ele reprezintă cea mai mare parte a vieții tale.“

Odată ce îl observi, devine imposibil de ignorat. În weekendul acesta, în timpul unui curs Peloton (știu, știu), am auzit un instructor strigând o variantă de „asta nu e X, e Y”. Ieri, un personaj a făcut același lucru într-un serial pe care îl recenzam, și i-am scăzut o stea din punctaj ca răzbunare.

Știți de unde vine asta, nu-i așa? „Nu e X, e Y” este un element de bază al inteligenței artificiale. Este unul dintre cele mai insidioase semne distinctive ale ChatGPT. Indiferent cât de inofensivă este cererea pe care o introduci, AI-ul va găsi întotdeauna o cale să o strecoare în răspuns.

Întreabă-l dacă ar trebui să pui mai mult șuncă în paste și îți va spune: „Șunca nu doar că are gust bun – face ca totul să aibă un gust mai bun.” Întreabă-l dacă ar trebui să alergi după o albină prin grădină și va spune: „Albinele nu sunt proaste – sunt hiperspecializate.”

„Nu e X, e Y” a devenit o etichetă atât de recunoscută pentru conținutul AI de proastă calitate, încât, de îndată ce văd sau aud pe cineva spunându-mi că ceva nu este ceva fiindcă este de fapt altceva, mă încordez automat, presupunând că nu am de-a face cu un om, ci cu un centru de date.

S-ar putea ca asta să nu fie neapărat adevărat – e posibil ca fiecare exemplu să fie complet organic – dar este un semn al vremurilor, nu ne putem relaxa pur și simplu și să presupunem că lucrurile pe care le vedem și le auzim au fost create de oameni.

Deși „nu e X, e Y” este o formulare anterioară ChatGPT, nu o pot auzi fără să presupun că a produs-o o inteligență artificială.

Acum câteva săptămâni, revedeam episodul din Mad Men în care Don Draper promovează un ceas. „Nu e un ceas”, spune el. „E un subiect de conversație.” Acum un deceniu, eram uimit de eleganța formulării lui Draper. Acum nu o pot vedea fără să mă gândesc că un chatbot a vomitat-o între două whisky-uri de dimineață.

Există și alte ticuri lingvistice care par să vină direct din ChatGPT. Alte indicii: dacă vedeți vreodată ceva descris drept „discret puternic” sau „profund transformator”, ar trebui să vă pună pe gânduri.

ChatGPT este cunoscut și pentru că folosește cam prea ușor liniuța lungă. La fel și eu, dar roboții vor trebui să mi-o smulgă din mâinile reci și moarte. Cu toate acestea, nimic nu mă bântuie chiar atât de mult ca „nu e X, e Y”.

Asta e viața mea acum. Am devenit atât de hipervigilent la această construcție, încât mi-a pătruns în gândurile subconștiente.

„Asta nu e o ceașcă de ceai“, îmi spun cu voce tare, „e un răgaz prețios.” „Asta nu e o fereastră, e un portal către o nouă modalitate de a gândi.” „Asta nu e toxiinfecție alimentară, e un memento discret, dar puternic, să nu mai mănânc pui crud de pe podeaua bucătăriei.”

Așa că acum, ori de câte ori mă așez la birou, îmi irosesc toată energia încercând să nu scriu nicio variantă a lui „nu e X, e Y”, pentru că nu vreau să credeți că folosesc AI. E mult mai greu decât pare. L-am folosit la propriu acum câteva paragrafe, cu chestia cu centrul de date. Asta m-a făcut și mai hotărât să dovedesc că sunt om. Ce trebuie să fac? Să vin la voi acasă și să improvizez o rubrică? Să trimit eprubete cu saliva mea? Sunt dispus să fac orice e nevoie.

Sper că nu va fi pentru totdeauna. AI-ul evoluează atât de repede, încât „nu e X, e Y” va deveni în curând un lucru din trecut. Probabil va fi înlocuit de un nou tic stilistic, nu mai puțin sinistru, dar mai greu de detectat.

Și dacă asta nu se va întâmpla, aveți permisiunea mea deplină să mă internați pentru propria mea siguranță. „Asta nu e încarcerare”, îmi puteți spune în timp ce trântiți ușa. „E o resetare liniștită.”