„Administrațiile vin și pleacă, dar timp de decenii nimeni nu s-a îndoit de angajamentul Americii față de securitatea europeană. Exemplificată pentru prima dată în debarcările din Ziua Z din 1944 și în podul aerian de la Berlin din 1948 și codificată în Carta fondatoare a NATO, alianța transatlantică a adus beneficii enorme ambelor părți. Pentru Statele Unite, faptul de a fi garantul securității Europei le-a oferit putere și aliați. Pentru noi, europenii, cu un proces decizional fragmentat, cheltuieli de apărare adesea zgârcite și un spirit marțial îndoielnic, umbrela de securitate americană ne-a menținut în siguranță și libertate”, notează Edward Lucas.
Dar această epocă „s-a terminat”, subliniază analistul, argumentând că „nihilismul laș” al susținătorilor lui Donald Trump din Congres „a blocat o tranșă vitală de 60 de miliarde de dolari, sprijin financiar și militar pentru Ucraina”.
„Nu contează că republicanii au sprijinit anterior cauza ucraineană. Nu contează că administrația Biden a cedat în fața cererilor lor de întărire a frontierei americane: o chestiuni fără legătură între ele, folosite ca o pârghie politică. Sub conducerea lui Trump, republicanii ar prefera să arunce Ucraina în abis decât să-i ofere o victorie politică detestatului președinte Biden”, crede Edward Lucas.
„Șmecheriile” de la Washington trimit „unde de șoc în întreaga lume”.
În opinia expertului, nu este vorba doar de „temerile legate de un al doilea mandat al lui Trump, cu discuțiile sale despre încurajarea agresorilor ruși să «facă ce naiba vor» cu aliații europeni «delincvenți». Sistemul politic american a eșuat deja în mod catastrofal”.
Iar când pune acest diagnostic, Edward Lucas nu se referă doar la republicani, ci îi reproșează și administrației Biden reticența de-a trimite Ucrainei arme avansate.
„De asemenea, a oprit livrările din alte țări. Chiar dacă o procedură fantezistă înseamnă ca banii pentru Ucraina să treacă în cele din urmă prin Congres, este prea târziu. Prea târziu pentru morții și mutilații din Ucraina, unde eșecurile de pe câmpul de luptă, pierderile îngrozitoare, greutățile persistente și diviziunile politice au început în cele din urmă să erodeze moralul. Este, de asemenea, prea târziu pentru credibilitatea americană, în Europa și în alte părți. Șapte decenii de atenție bipartizană la securitatea națională s-au încheiat cu o criză de furie partizană. Dacă s-a întâmplat o dată, se poate întâmpla din nou”, atrage atenția Edward Lucas.
Aliații de pretutindeni „trag concluzii sumbre”.
„«Lecția este că America te poate încuraja să lupți, dar apoi te dezamăgește», îmi spune un ministru de externe european. Aliații SUA din Asia, care se confruntă cu o Chină asertivă, urmăresc îndeaproape soarta Ucrainei. Țările mai mici vor decide că este mai bine să apropie de Beijingul. Cele mai mari, cum ar fi Japonia, ar putea decide că au nevoie de propriile arme nucleare”, argumentează analistul.
Europa este și ea divizată.
Edward Lucas punctează: „Cei care au amintirea vie a ocupației sovietice, vor lupta împotriva Rusiei indiferent de situație. Printre aceștia se numără estonienii, letonii și lituanienii, plus polonezii. Finlanda este țara europeană cea mai bine pregătită pentru război. De asemenea, Suedia se reînarmează rapid. După aceasta, lista este destul de scurtă. România este o putere militară din ce în ce mai serioasă. Dar Norvegia, în ciuda bogăției sale uriașe și a poziției sale strategice, este o țară rămasă în urmă, la fel și Danemarca: niciuna dintre ele nu îndeplinește încă nici măcar criteriul minim al NATO de a cheltui 2 % din PIB pentru apărare. Mult trâmbițata Zeitenwende (schimbare radicală) a Germaniei nu a dat încă rezultate decisive. Franța nu se bucură de încrederea statelor din prima linie, în parte din cauza grandomaniei cronice a lui Emmanuel Macron, în parte de teama celui care i-ar putea succeda la președinție.”
De cealaltă parte se află „amicii” lui Vladimir Putin. „Liderul Ungariei, Viktor Orban, este un aliat neabătut al Kremlinului; Austria și Slovacia, țări vecine, sunt de-a dreptul împăciuitoare, iar multe alte țări sunt în esență nehotărâte. În perioada de glorie a SUA, aceasta putea depăși aceste diviziuni, umplând golurile și încercând să le convingă pe cele reticente. Pe măsură ce influența americană se retrage, diviziunile care stau la baza Europei devin mai clare și mai periculoase”, atrage atenția Edward Lucas.
„Rusia va avea nevoie de doar doi ani pentru a-și reconfigura forțele de luptă după ce bătăliile se vor opri în Ucraina. NATO nu este pregătită. Noile sale planuri de apărare presupun 50 de brigăzi pregătite de luptă. În cel mai bun caz va avea 25. Fără SUA, este mai rău: Europa va avea nevoie de cel puțin un deceniu pentru a-și repara apărarea”, crede expertul.
„Conducerea SUA a adus dividende uriașe, de la vânzările de arme la acordurile comerciale și la concentrarea atenției aliaților asupra preocupărilor americane în alte părți ale lumii. A fost un chilipir, cât a durat. Este posibil ca americanii să nu înțeleagă sau să nu le pese de amploarea retragerii lor. Dar vor trăi cu aceste consecințe”, concluzionează Edward Lucas.
Urmărește-ne pe Google News
