Eugen Iancu, tatăl unei victime: Povestea Colectiv, un cumul al tuturor greșelilor din ultimii 25 de ani. Eu totuși cred în tinerii care vin

Au trecut doi ani de la tragedia din Colectiv, în care și-au pierdut viața 64 de tineri, iar unul a ales să-și pună capăt zilelor. Eugen Iancu, preşedintele Asociaţiei Colectiv și tatăl uneia dintre victime a spus, într-o Ediție Specială la TVR1, că el însuși a trimis un document despre situația din spitale și îi cere ministrului Sănătății să facă el însuși un raport nou, dacă cel vechi s-a pierdut, și să producă schimbarea.

#Colectiv, 30 octombrie 2015. Noaptea în care salvatorii au învățat o lecție grea, cu un preț imens: 65 de vieți

La doi ani de la incendiul din clubul Colectiv, tragedia care a îndoliat o țară întreagă, tragem linie, ne amintim și ne rugăm pentru cele 65 de suflete plecate înainte de vreme. Durerea, suferința și amintirile unei nopți tragice sunt încă imagini vii, pentru salvatorii care au încercat să facă imposibilul pentru a-i scoate din infern pe oamenii arși. Legea a fost schimbată pentru ca intervențiile în astfel de cazuri să se facă mai rapid și să nu ne mai lovim de erori și neputință.

“Nu reuşesc să înţeleg din ce motiv copiilor noştri nu li s-a acordat o şansă". #Colectiv, după 2 ani. Avem doar 11 locuri pentru mari arși

După năpasta din Colectiv, românii acuzau că s-au plătit cu vieţi nepăsarea şi corupţia. Au ieşit în stradă să ceară schimbarea. Au trecut 2 ani. Ce s-a schimbat în sistemul sanitar? Prea puţine. Spitalele au rămas la fel de murdare şi lipsesc în continuare medicamente şi materiale sanitare. Avem, într-adevăr, 11 locuri de mari arşi care respectă standardele europene, dar paşii făcuţi sunt prea mici. Ministrul Sănătăţii recunoaşte că, dacă s-ar repeta acea tragedie, nu ne-am descurca fără ajutor din străinătate.

Nimic nu mai e la fel după #Colectiv."Sunt captivă între universul în care fac terapie, sunt un pacient şi celălalt - viaţa mea normală"

Tragedia din 30 octombrie 2015 le-a schimbat radical destinul celor care au scăpat cu viață. Nu mai sunt independenţi, au mereu nevoie de ajutor, îşi fac planuri în funcţie de programările pentru operaţii sau recuperare. Mulți nu-și mai pot face meseriile pe care le aveau înainte. Alţii duc zilnic o luptă crâncenă ca să se întoarcă la ceea ce cândva îi împlinea, fie că era arhitectură, jurnalism, fie fotografie și muzică.

Ultima Oră

Cele mai citite