Explicația e simplă: salariile mici reduc stimulentele pentru firme de a investi în AI, iar structura economiei, unde serviciile moderne au o pondere redusă nu favorizează adoptarea rapidă a acestei tehnologii. Cu alte cuvinte, dacă sectoarele expuse la AI nu sunt suficient de dezvoltate, beneficiile nu pot fi decât modeste.
Estimările FMI arată că România are o rată de adopție a AI încă foarte scăzută, cu o perspectivă de creștere timidă. În timp ce alte state europene pot dubla media continentală, noi abia atingem un prag minim. Acest decalaj riscă să accentueze diferențele de venit și productivitate față de țările mai bogate din Vest.
Reglementările adaugă și ele bariere. Atât AI Act-ul european, cât și normele naționale privind profesiile sau protecția datelor limitează libertatea de implementare. Deși scopul lor este siguranța și transparența, ele reduc potențialul de câștig economic pe termen scurt.
Pe termen lung, însă, impactul ar putea fi diferit. Experimentele microeconomice arată că AI poate dubla productivitatea în programare sau poate aduce câștiguri semnificative în consultanță, logistică sau suport clienți. Dacă aceste transformări se extind. România ar putea beneficia de noi industrii și locuri de muncă.
Concluzia studiului e că România trebuie să accelereze tranziția către o economie bazată pe servicii și tehnologie, altfel riscă să rămână la coada clasamentului european. AI nu e doar un instrument tehnologic, ci și un test pentru capacitatea noastră de a schimba modelul economic.
Studiul FMI „Artificial Intelligence and Productivity in Europe” a fost realizat în 2025, în cadrul seriei IMF Working Papers. Analiza acoperă 31 de state europene și folosește un model care combină expunerea ocupațională la AI, rata de adoptare a tehnologiei și efectele reglementărilor europene și naționale. Orizontul de prognoză este pe termen mediu, aproximativ cinci ani.
Urmărește-ne pe Google News
