Stresul și anxietatea, bolile tăcute ale adolescenților. Psihologul Radu Leca: Nu mai pot singuri, tot mai mulți au nevoie de consiliere

Peste 60% dintre adolescenții din România au cerut sprijin psihologic, potrivit raportărilor teritoriale. Psihologul Radu Leca a explicat la TVR INFO că această cifră reprezintă, în același timp, un semnal de alarmă și un motiv de speranță.

„Este un semnal de alarmă, pentru că arată o presiune reală pe sănătatea mintală, dar și un motiv de speranță – pentru că normalizarea cererii de ajutor înseamnă maturizare emoțională la nivel social”, a spus Radu Leca.

De ce cresc cererile de consiliere în rândul adolescenților

Fenomenul are mai multe cauze, explică psihologul. Printre ele se numără efectele post-pandemice, suprasolicitarea digitală, presiunea performanței școlare, dar și instabilitatea familială.

„Presiunea performanței. Evaluarea Națională, Bacalaureatul, admiterea la facultate, comparațiile constante cu ‘cei mai buni’ și calendarul încărcat de meditații cresc stresul. Mulți tineri internalizează mesajul ‘valoarea mea e nota mea’, ceea ce vulnerabilizează în fața eșecului”, a explicat Leca.

Un alt factor major este suprasolicitarea digitală, amplificată de rețelele sociale, care cresc comparația socială și sentimentul de anxietate.

„Notificările, scroll-ul prelungit și expunerea la conținut polarizant erodează somnul, concentrarea și imaginea de sine. Cyberbullying-ul și distribuirea neconsensuală de imagini adaugă anxietate și rușine”, avertizează psihologul.

Leca atrage atenția și asupra dinamicii familiale tot mai instabile în contextul migrației, divorțurilor sau dificultăților financiare:

„Migrația economică a părinților, separările, conflictul domestic sau precaritatea financiară creează instabilitate emoțională. Adolescenții își asumă adesea roluri de adult înainte de vreme sau, invers, rămân fără repere ferme.”

O altă temă frecvent întâlnită în terapie este raportarea la propriul corp și la identitate:

„Transformările pubertății, sexualitatea, imaginea corporală și presiunile culturale pe ‘perfecțiune’ nasc întrebări și neliniști. Fără spații sigure de discuție, rușinea și autocritica se amplifică.”

De asemenea, bullying-ul rămâne un factor serios de stres emoțional:

„Etichetele, excluderea, ironia repetată sau agresiunea directă – online și offline – erodează sentimentul de apartenență. Lipsa unor proceduri clare anti-bullying la nivel de școală prelungește suferința.”

Alte cauze: contextul global și noile valori sociale

Radu Leca subliniază că anxietatea adolescenților este alimentată și de incertitudinile lumii actuale.

„Războiul din apropiere, crizele economice, schimbările climatice și incertitudinea viitorului creează un fundal de anxietate difuză. Adolescenții simt tensiunea adulților și o interiorizează.”

Există însă și o parte pozitivă a acestor date: crește alfabetizarea emoțională și scade eticheta negativă în jurul sănătății mintale.

„Paradoxal, cererea mai mare înseamnă și că stigma scade. Apar cabinete școlare și ONG-uri, profesorii și părinții trimit mai repede spre specialist. Mai multă vizibilitate aduce mai multe solicitări”, a explicat psihologul.

Totuși, diferențele între mediul urban și rural rămân semnificative:

„În mediul rural sau în comunitățile defavorizate, când apare ocazia de a vorbi cu un psiholog – caravane, proiecte, consilieri itineranți – nevoile acumulate se exprimă masiv.”

Problemele emoționale cel mai des raportate

Printre dificultățile frecvente întâlnite la adolescenți se numără: anxietatea de performanță, atacurile de panică, epuizarea, tulburările de somn, iritabilitatea, retragerea socială și conflictele cu părinții.
Apar și probleme legate de imaginea corporală, alimentație sau gânduri negative despre sine. În cazuri severe, pot apărea idei de auto-vătămare.

Ce funcționează în intervenție

Leca spune că soluțiile trebuie aplicate simultan la mai multe niveluri — familie, școală, individ și comunitate.

În familie:

Ascultarea activă este primul pas: „Validează emoția: ‘Te cred. Hai să înțelegem împreună.’ Reguli digitale clare, rutine sănătoase, somn suficient și feedback pe efort, nu doar pe rezultate”, recomandă psihologul. Greșeala, spune el, trebuie normalizată ca parte a procesului de învățare.

În școli:

• acces real la consiliere psihologică,
• educație socio-emoțională (gestionarea stresului, igiena somnului, comunicare asertivă),
• politici anti-bullying ferme și aplicate,
• colaborare constantă între diriginți, consilieri și părinți.

La nivel personal:

Tinerii sunt încurajați să adopte ancore zilnice — mișcare, expunere la lumină naturală și pauze fără ecrane —, să practice tehnici de reglare emoțională (respirație, jurnal, mindfulness) și să-și curateze feed-ul digital.

„Caută un adult de încredere și cere ajutor devreme; nu aștepta să treacă de la sine”, subliniază Radu Leca.

La nivel de comunitate:

Psihologul propune finanțare predictibilă pentru serviciile de sănătate mintală școlară, colaborare între instituții (medic de familie, ONG-uri, DGASPC, autorități locale) și formare continuă pentru profesori.

Mesajul-cheie: cererea de ajutor nu este slăbiciune

„A cere consiliere este un act de responsabilitate, nu de slăbiciune. Tinerii nu sunt ‘defecți’; se adaptează unei lumi complexe și solicitante. Suferința emoțională are cauze multiple, dar răspunde bine la intervenții timpurii și consecvente”, a explicat psihologul.

„Relația vindecă: un adult calm, previzibil, care ascultă fără sarcasm, e un factor protector major. Progresul e gradual — îl măsurăm în pași mici: un somn mai bun, un conflict gestionat diferit, o absență în minus.”

Leca a transmis un apel direct către părinți și profesori:

„Dacă lucrezi într-o școală sau ești părinte și te confrunți cu valul actual de solicitări, începe cu ce poți controla azi: fă vizibilă oferta de consiliere, scurtează drumul până la specialist, legitimează emoțiile tinerilor și susține rutinele de bază. Restul se construiește în timp, împreună.”