Strategia lui Putin se întoarce împotriva sa. De ce Rusia nu mai poate influența marile decizii globale

Conceptul de „ordine mondială multipolară”, promovat de Vladimir Putin timp de peste două decenii ca alternativă la dominația americană, pare să producă astăzi efecte contrare pentru Kremlin.

Potrivit unei analize semnate de profesorul Ian Garner de la Institutul Pilecki din Varșovia, citată de publicația UnHerd și preluată de Ziare.com, noua realitate geopolitică expune mai degrabă limitele puterii ruse decât o consolidează.

În ultimii ani, Moscova a susținut ideea unei lumi în care marile puteri își delimitează sferele de influență, fără constrângeri internaționale majore. Însă evoluțiile recente din Orientul Mijlociu – inclusiv atacurile asupra Iranului, partener strategic al Rusiei – arată că Rusia nu are capacitatea reală de a influența decisiv evenimentele.

Teheranul a sprijinit efortul de război al Moscovei în Ucraina, inclusiv prin furnizarea de drone și tehnologie militară. Cu toate acestea, în actuala criză regională, Rusia nu poate descuraja acțiunile Statelor Unite sau ale Israelului și nu dispune de pârghii militare pentru a garanta securitatea aliatului său.

Spre deosebire de intervenția din Siria din 2015, când aviația rusă a schimbat echilibrul pe teren, astăzi resursele militare ale Rusiei sunt puternic concentrate pe frontul ucrainean.

Capacitatea de proiecție a forței este limitată, iar influența diplomatică este diminuată de sancțiunile occidentale și de izolarea economică.

În plan discursiv, Ministerul rus de Externe invocă „dreptul internațional” și „echilibrul intereselor”. În practică însă, potrivit analizei citate, marile decizii sunt luate de Washington și Beijing, iar Moscova reacționează mai degrabă decât modelează realitatea.

Rusia rămâne a patra economie ca mărime în termeni de paritate a puterii de cumpărare, dar PIB-ul său nominal este comparabil cu cel al unor economii europene medii. Cheltuielile militare au crescut semnificativ – depășind 6% din PIB –, însă acest efort pune presiune pe buget și pe economia internă, deja afectată de sancțiuni și de restricții tehnologice.

Analistul avertizează că izolarea externă ar putea alimenta tendințe de închidere și mai accentuate în interiorul Rusiei. Istoric, momentele de slăbiciune strategică au fost compensate prin consolidarea controlului politic și prin retorică de confruntare externă.

Ironia este că Rusia pare să fi obținut exact lumea pentru care a pledat: una mai puțin reglementată, mai fragmentată și dominată de raporturi de forță.

Însă, într-un asemenea sistem, capacitatea reală de influență depinde de putere economică, tehnologică și militară sustenabilă – domenii în care Moscova se confruntă cu limite evidente.

Astfel, ordinea multipolară dorită de Kremlin nu a adus revenirea Rusiei în centrul deciziilor globale, ci a expus cât de restrânse sunt, în prezent, pârghiile sale reale de acțiune.