“Şcoala gratuită”, departe de realitate pentru mulţi români. Şase din 10 elevi au început anul şcolar fără toate rechizitele

Costurile începutului de an şcolar lovesc tot mai greu familiile din România. Potrivit unor sondaje publicate de mass-media, 6 din 10 elevi au început anul şcolar fără toate rechizitele necesare – ghiozdan, încălţăminte, caiete, pixuri. În doar 10% dintre cazuri, copiii au reuşit să-şi cumpere doar un caiet şi un pix.

Aproape 80% dintre părinţi spun că se confruntă cu dificultăţi financiare pentru a acoperi cheltuielile legate de şcoală.

Un studiu Save the Children arată că bugetul mediu anual al părinţilor pentru educaţie – ce include meditaţii private, after-school şi materiale didactice – ajunge la aproape 10.000 de lei (aproximativ 2.000 de euro) per copil. Faţă de 2021, costurile au crescut cu aproximativ45%.

Cheltuielile cele mai mari sunt pentru servicii auxiliare – meditaţii, after-school, iar materialele şcolare costă tot mai mult din cauza inflaţiei, majorărilor de TVA şi accizelor. Mulţi părinţi mărturisesc că “listele de rechizite” au devenit corvoade financiare, iar cei din mediul rural sau din familii vulnerabile sunt cei mai afectaţi.

Costurile pe întreaga durată a şcolii (manuale, materiale, rechizite) depăşesc 30.000 de lei într-un ciclu şcolar pentru multe familii, studiul menţionat estimând acest prag pentru “nevoile minime” ale copiilor.

În alte state europene povara este semnificativ mai puţin apăsătoare, dar nu lipsită de probleme. De exemplu, în Italia şi Spania, achiziţionarea rechizitelor de bază (fără uniforme, sport etc.) consumă între 9% şi aproape 11% din salariul mediu lunar al unui angajat, cifre ce au crescut în ultimii ani.

În România, înainte de începutul anului şcolar 2025, un sondaj făcut de compania de curierat Cargus pe un eșantion urban a găsit că 47% dintre părinţi au cumpărat online rechizitele şcolare, iar când au făcut achiziţia, coşul de cumpărături a depășit 500-1.000 lei în multe cazuri.

Între timp, peste 49% dintre respondenți au declarat că prețurile au crescut semnificativ față de anul trecut.

Implicaţiile sociale devin clare: copiii fără rechizite riscă să fie stigmatizaţi, să se simtă excluşi, iar performanţa şcolară poate avea de suferit – dificultăţi la participarea la cursuri, teme, lipsa uniformelor sau materialelor de bază afectează inclusiv motivaţia. În acelaşi timp, presiunea pe bugetele familiale duce la renunţarea la activităţi educaţionale extracurriculare: sport, limbi străine, meditaţii – 30% dintre părinţi spun că au tăiat astfel de costuri.

Din punct de vedere economic, aceste cheltuieli nenormate cresc cererea de credite de consum, afectează economiile familiilor şi măresc inegalităţile. Familiile cu venituri fixe sau mici sunt cele mai lovite. Dacă salariile nu țin pasul cu inflația și creșterea preţurilor la strictul necesar, criza costurilor de educaţie poate amplifica sărăcia inter-generațională.

Concluzia: “şcoala gratuită” este departe de realitate pentru mulţi români. Guvernul trebuie să intervină prin politici active: sprijin financiar, distribuirea de rechizite, reduceri de taxe pe materiale educaţionale, programe locale de ajutor, astfel încât toţi copiii să înceapă anul şcolar în condiţii decente.