Schimbările climatice par să accelereze evoluția, iar acest lucru ar putea fi o veste proastă pentru oameni

Când ne gândim la schimbările climatice, pot să ne vină în minte topirea ghețarilor și, în consecință, creșterea nivelului mărilor, creșterea temperaturilor și fenomenele extreme care devin din ce în ce mai frecvente, precum secetele sau ploile torențiale, scrie revista National Geographic.

Cu toate acestea, noi cercetări arată că exact ceea ce ignorăm de obicei este impactul pe care acești factori îl au asupra ADN-ului speciilor și asupra selecției naturale.

Studiu la Universitatea din Liverpool

Tocmai această latură mai puțin cunoscută a fenomenului a fost explorată de o echipă de oameni de știință de la Universitatea din Liverpool.

Concluziile lor pot fi consultate într-un articol publicat în Molecular Biology and Evolution.

Mai precis, cercetarea sugerează că încălzirea globală acționează ca un catalizator neașteptat în mecanismul evoluției.

Musculița de oțet, Spania vs Finlanda

Acest proces, departe de a fi o adaptare lentă și progresivă, pare să se accelereze din cauza șocurilor termice constante.

Experții au identificat faptul că aceste modificări biologice nu se limitează la individul afectat, ci reușesc să treacă bariera generațională în mod imediat.

Studiul, condus de cercetătorul Ewan Harney, s-a concentrat pe exemplare de Drosophila melanogaster (n.r. – musculița de oțet) capturate în regiuni cu climă opusă, precum Spania și Finlanda.

Schimbări rapide ale funcțiilor vitale

Rezultatele demonstrează că expunerea la temperaturi ridicate provoacă schimbări care persistă la descendenții direcți pe parcursul mai multor etape ale liniei lor genealogice.

Analizele efectuate în laborator au confirmat că impactul unui singur val de căldură poate influența expresia a 23 de gene specifice.

Această memorie biologică a fost detectată chiar și la a patra generație de muște, ceea ce echivalează cu strănepoții indivizilor care au suferit șocul termic inițial.

Mecanismul responsabil de această moștenire nu este o mutație a ADN-ului, ci procese epigenetice care activează sau dezactivează funcții vitale într-un mod foarte rapid.

Evoluție transgenerațională

Cercetarea subliniază faptul că populațiile obișnuite cu medii mai aride, prezintă o reacție mult mai eficientă la căldură decât cele nordice.

În cazul muștelor din sudul Spaniei, descendenții au reușit să-și accelereze dezvoltarea pentru a ajunge la maturitate înainte ca condițiile climatice să se înrăutățească, arată și revista News Medical.

Această capacitate de reacție sugerează că speciile care conviețuiesc deja cu căldura extremă dețin un avantaj adaptativ superior în fața schimbărilor climatice.

Exemplarele din Finlanda, mai puțin rezistente

Dimpotrivă, exemplarele provenite din Finlanda au prezentat o dezorganizare notabilă în gestionarea resurselor lor genetice după șocul termic.

Deși au încercat să activeze mecanisme de apărare, lipsa lor de istoric evolutiv cu temperaturi extreme a făcut ca adaptarea lor să fie mai puțin precisă.

Acest fenomen evidențiază faptul că încălzirea globală poate crea decalaje biologice insurmontabile între diferite populații ale aceleiași specii animale de pe planetă.

Doctorul Ewan Harney a fost categoric în evaluarea importanței acestei descoperiri pentru viitorul biodiversității terestre.

Potrivit acestuia, „efectele transgeneraționale asupra expresiei genice și asupra duratei de dezvoltare pe care le observăm demonstrează că stresul nu numai că ar putea selecta muștele mai bine adaptate, dar ar putea facilita și evoluția”.

Riscuri pentru biodiversitate

Rapiditatea cu care se produc aceste schimbări reprezintă o amenințare directă la adresa stabilității ecosistemelor globale.

Dacă evoluția este accelerată artificial prin acțiunea umană, multe specii ar putea suferi o izolare reproductivă prematură.

Acest lucru se întâmplă deoarece indivizii care și-au modificat genetica pentru a supraviețui căldurii extreme ar putea înceta să mai fie compatibili cu cei care locuiesc în zone cu climă mai stabilă.

Identificarea ființelor vii aflate în pericol mare – fundamentală

Cu toate acestea, cercetarea sugerează că speciile animale cu o speranță de viață mai scurtă au șanse mai mari să evolueze rapid în direcția corectă pentru a evita dezastrul pe care îl implică schimbările climatice.

În schimb, speciile ale căror exemplare trăiesc mai mulți ani, cum este cazul omului, prezintă o capacitate de adaptare mai redusă și, prin urmare, o capacitate mai mică de a se adapta la noile circumstanțe.

În orice caz, identificarea grupurilor de ființe vii care se află în pericol mai mare este fundamentală pentru strategiile de conservare ale Uniunii Europene și ale altor organisme internaționale.

De fapt, înțelegerea motivelor pentru care unele variante genetice răspund mai bine decât altele va permite prezicerea posibilului colaps al populațiilor aflate în pericol.