România, mult în urma altor state europene în privința dreptului pacienților de a decide modul în care să fie tratați dacă ajung în stare de inconstienţă. Specialiștii spun că propunerea completării unui chestionar necesită explicații şi dezbateri

România este mult în urma altor state europene în privința dreptului la decizie liber exprimată de către pacienții care ajung în spitale în stadii terminale. În Franța, de exemplu, aceștia completează la internare un chestionar în care optează asupra modului în care să fie tratați dacă ajung în stare de inconstienţă. În 2009 s-a încercat și la noi în țară o reglementare asemănătoare, dar a fost abandonată. Sociologii spun că totul pleacă de la percepția pe care românii o au asupra morții și de la ideea că din spital pleci vindecat.

Legea Leonetti modificată în 2016 vorbește despre așa numitele directive anticipate, prin care pacientul își poate exprima opțiunea pentru continuarea, refuzarea, limitarea sau oprirea anumitor tratamente sau proceduri medicale atunci când nu o mai poate face singur. Există și posibilitatea desemnării unei așa numite persoane de încredere, care să țină legătura cu echipa medicală.

Mihaela Papaianu, medic ATI şi Terapia Durerii în Franţa: La un moment dat trebuie să înțelegem că viața ajunge la sfârșit și că trebuie să ajungem la această decizie. Dar România fiind o țară profund ortodoxă mi se pare foarte important să existe o dezbatere în societatea noastră și pacienții să înțeleagă ce se întâmplă în ATI în momentul în care există așa o încrâncenare. Noi, medicii, lucrăm pentru acești pacienți.

Diferențele dintre România şi Franţa au fost invocate în aceste zile, mai ales pentru că s-a deschis discuția despre faptul că în România pacientul nu poate lua decizii despre modul în care va fi tratat în situația în care va fi inconștient. Discuții despre astfel de modificări în legislația din România au existat, încă din 2009, când Societatea Română de ATI a propus reglementari similare.

Dorel Săndesc, vicepreşedinte al Societăţii Române de ATI: Noi atunci am propus un ordin, ordinul 1.500, care prevede reglementari cu privire la organizarea secțiilor de ATI, inspirate din modele occidentale. Între ele erau și prevederi legate de acest subiect. Din păcate, un mare scandal mediatic s-a iscat atunci și acel pasaj a fost scos din forma finală.

Românii pe care i-am întrebat despre o astfel de variantă au fost rezervați.

Elena Trifan, sociolog: Reținerea ar putea să vină din această relație de autoritate cu medicina, cu medicii, cu spitalul, în care ne așteptăm ca din spital să ieșim salvați și în același timp o neînțelegere sau poate o modalitate neclară în a privi sau accepta dreptul unei persoane de a lua o decizie cu privire la propria sa viață.

Atât specialişti în etică medicală sau medicii ATI, spun că o astfel de propunere necesită înainte de orice explicații pe larg şi dezbateri.

Liviu Oprea, președintele Colegiului Medicilor Iași: Oamenii ar trebui să ia decizii pentru ei încă din timpul vieții. Vreau să stau în Terapie Intesivă, și să fiu ventilat mecanic poate luni și ani de zile, care sunt crieteriile de oprire, sunt chestii pe care nu doctorii trebuie să le stabiliească.

Şi reprezentanții pacienţilor consideră extrem de necesară o dezbatere şi modificarea legislației, pentru că ar ajuta familia unui pacient aflat în stare gravă să înțeleagă și să depășească mai ușor momentele dificile.

Radu Gănescu, preşedinte COPAC: E greu să te debarasezi de o persoană dragă, pentru care încerci să faci tot posibilul să o ajuți să ajungă înapoi în sânul familiei. Trebuie să fii conștient, și poate mai puțin noi, mai repede corpul profesional, specialiștii împreună cu autoritățile, trebuie să fie conștienți că trebuie să existe niște reglementări, limite. Pentru cine? Poate pentru cei care sunt ca mine, sau ca mulți alții pe care modul de gândire îi duce mai degrabă la emoție, decât la a gândi clar și coerent ce e bine pentru pacient.

Potrivit legii drepturilor pacientului în România, un bolnav are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat și de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său. Același act normativ prevede ca pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.