Reportaj din satul mureșean Vaidacuta, unde sunt 11 locuitori cu drept de vot. Secția de votare se află la peste doi km depărtare
Există locuri în Romania unde campania electorală a trecut aproape pe nesimțite. Este cazul satului Vaidacuta din județul Mureș, localitate în care doar câteva suflete trăiesc izolate într-o pustietate fermecătoare. Însă dintre cei 11 locuitori cu drept de vot, puțini vor ajunge la urne, pentru că secția de votare se află la peste doi km depărtare.
La 87 de ani, doamna Minerva este cea mai în vârstă localnica din Vaidacuta. Viața în mica localitate mureșeană nu a fost ușoară, mai ales că la vârstă de patru ani și-a pierdut tatăl. Acum 30 de ani i-a pierit și soțul, iar în urmă cu puțin timp și una dintre fiice. Astăzi locuiește singură, pe o uliță pustie și tot ce își mai dorește este să vadă din nou satul plin de viață, ca altădată.
Minerva Hanc, localnică, satul Vaidacuta, jud. Mureş: ”Vai, da’ frumos o fost, așa frumos era aici la noi! Eu tot am gândit că se schimbă și face iar satul nostru. Apăi, nu cred.. nu mai cred. Eu îs bătrână și o să mă duc dar… Mi-ar plăcea să fie populat cum o fost”.
În Vaidacuta astăzi mai locuiesc puțin peste 20 de oameni. Satul este atât de izolat încât aici timpul parcă trece mai încet. Nu există drumuri asfaltate, nici apă curentă, nici gaz, iar cea mai apropiată secție de votare este la vreo 2 km. Viitoarele alegeri nu par însă să deranjeze liniștea satului.
În sat nu este niciun afiș electoral iar oamenii spun că nici candidații nu au ajuns prin Vaidacuta.
“Eu nu am mai fost, nu știu când am fost la vot, acu’ 3-4 ani. Cine știe cine va fi, indiferent cine va fi să facă ceva pentru noi”, spune bătrâna.
Kacso Sorinel, localnic: „A fost foarte nasol în ‘97 și în anii ăia erau mulți oameni în Vaidacuta și nu aveau cu ce se deplasa. Aveam doi cai cu care le duceam la moară, le aduceam alimente, pâine, nu erau jeep-uri, mașini, tractoare”.
Bărbatul spune că a fost mereu la vot. Întrebat ce îl motivează să meargă, acesta a răspuns scurt: “Ambiția”.
Peste drum de Biserica Ortodoxă din sat este o casă tradiţională transformată în muzeu. Lampa cu petrol, porturile tradiţionale, dar şi mobilierul specific vremurilor de mult trecute, toate se găsesc acolo. Puţini sunt însă cei care ajung să le admire.
Ioan Sita, proprietarul muzeului din Vaidacuta: “Cât am putut să nu se șteargă toate urmele, să rămână ceva urme și să fie puțin cristal să înceapă mai multă lume, că un sat nu poți să îl faci cu o persoană, două, trebuie o comunitate ca să funcționeze”.
Localnicii din Vaidacuta, așa putini cum sunt, nu își pierd tradițiile și nici speranța și cred că satul lor poate renaște cu ajutorul oamenilor potriviți.