Reflecțiile unui gânditor budist despre cum să reacționăm în fața problemelor vieții

Trăim vremuri care necesită reziliență. Este foarte probabil să fi auzit acest termen, care pare a fi un factor fundamental pentru bunăstarea noastră fizică și mentală, notează ABC.

Psihologia pozitivă subliniază că acest concept, pe care literatura științifică îl definește ca fiind capacitatea de a se adapta și de a-și reveni în fața situațiilor dificile, poate fi dezvoltat prin strategii precum acceptarea, gândirea flexibilă și consolidarea sprijinului social.

În fața unei crize sau a unei probleme, trebuie să știm să rezistăm sau să ne adaptăm

Deși termenul este relativ nou – Academia Regală Spaniolă îl recunoaște abia din 2014 –, utilizarea sa se bazează pe o idee foarte veche: în fața unei crize sau a unei probleme, să știm să rezistăm sau să ne adaptăm la aceasta.

O gestionare a adversității despre care vorbesc mai mulți scriitori stoici precum Seneca, Epictet și Marcus Aurelius, și pe care o promovează în zilele noastre gânditori precum Boris Cyrulnik, Mario Alonso Puig sau Lama Rinchen, care, într-una dintre ultimele sale publicații de pe platformele digitale, susține că „chiar și acceptarea morții ne permite să trăim mai bine”, scriu jurnaliștii.

În cadrul participării sale la podcastul „Tengo un plan”, moderat de antreprenorii Sergio Beguería și Juan Domínguez, călugărul budist Lama Rinchen reflectează într-unul dintre episoade asupra modului în care se poate diminua suferința chiar și atunci când se întâmplă lucruri rele.

Acceptarea realității, pentru a trăi în echilibru

Acceptarea realității ca punct de plecare pentru a trăi cu mai mult echilibru este una dintre premisele sale, deși subliniază că acceptarea nu implică resemnare, ci o înțelegere profundă a faptului că totul se schimbă, inclusiv propriul corp și, în ultimă instanță, moartea.

Integrarea acestei idei, explică el, împiedică perceperea evenimentelor inevitabile ca pe o amenințare constantă.

Maestrul de meditație format în tradiția tibetană insistă asupra faptului că nu este necesar să apelăm la scenarii extreme pentru a înțelege suferința.

„Ne înecăm într-un pahar cu apă”

El dă ca exemplu situații cotidiene, cum ar fi o simplă ceartă în trafic.

„Reacționăm în mod disproporționat, de parcă ni s-ar fi întâmplat ceva grav”, afirmă el. Acest tip de reacții, adaugă el, reflectă o lipsă de reziliență și un exces de impulsivitate care amplifică inutil disconfortul.

„Ne înecăm într-un pahar cu apă”, susține popularizatorul uruguayan, care propune un antrenament progresiv al autocontrolului în situații normale din viață.

”Cel mai bun exercițiu este viața reală și lucrurile care se întâmplă în ea”

„Trebuie să atingem mai mult echilibru și mai multă karma. De multe ori pare că lucrul la latura ta spirituală se face doar când meditezi sau când ești într-un templu, dar cred că, de multe ori, cel mai bun exercițiu este viața reală și lucrurile care se întâmplă în ea. Trebuie să avem mai multă empatie față de ceilalți, să avem mai multă răbdare, să fim mai consecvenți…”, reflectează el.

Repară erorile dintr-o discuție ca și când ai ”stinge un incendiu”

Când reacționăm deja greșit într-o discuție, călugărul budist recomandă să acționăm ca și cum ar fi vorba de „stingerea unui incendiu”.

În astfel de momente, el sugerează să apelăm la instrumente fiziologice, precum respirația profundă, pentru a ne recăpăta calmul și a opri escaladarea emoțională.

Ce contează nu e ce se întâmplă, ci starea interioară cu care se abordează situațiile

Cu toate acestea, el avertizează că cheia stă în prevenire:

„Proștii suferă din cauza problemelor, cei inteligenți le rezolvă, dar cei înțelepți le previn”, precizează el.

Pentru călugărul budist, ceea ce contează nu este ceea ce se întâmplă, ci starea interioară cu care se abordează situațiile.

„A-ți antrena mintea înseamnă a dezvolta mai multă virtute, mai mult altruism, iubire, compasiune, a dezvolta mai multă prezență, echilibru atențional și a dezvolta mai mult echilibru cognitiv”, concluzionează maestrul în meditație tibetană, care subliniază că autocontrolul este cea mai eficientă cale de a reduce suferința de zi cu zi.