Rechinul care poate trăi 400 de ani și ajunge la maturitate sexuală la 150 de ani. Oamenii de știință vor să afle despre secretul longevității sale

Un rechin de Groenlanda eșuat în premieră pe coasta Irlandei le oferă cercetătorilor o oportunitate rară de a studia una dintre cele mai misterioase și longevive viețuitoare. Specia poate atinge vârste de aproximativ 400 de ani, iar oamenii de știință speră că analiza exemplarelor va dezvălui mecanisme care ar putea explica atât rezistența sa extraordinară la îmbătrânire, cât și modul în care reușește să își păstreze organele funcționale timp de secole, notează BBC.

În aprilie 2026, pe țărmul comitatului Sligo, din vestul Irlandei, cercetători și voluntari au descoperit un rechin de Groenlanda mort – prima astfel de apariție înregistrată vreodată în această țară.

Exemplarul măsura aproximativ trei metri lungime și, potrivit estimărilor, avea peste 150 de ani. Cu toate acestea, pentru această specie, era considerat încă „tânăr”, deoarece rechinii de Groenlanda ajung la maturitatea sexuală abia după aproximativ un secol și jumătate de viață.

„Este trist să te gândești că acest animal a avut nevoie de 150 de ani pentru a ajunge la vârsta la care s-ar fi putut reproduce și poate nici măcar nu a avut această șansă”, spune biologul marin Emilie De Loose, de la Irish Whale and Dolphin Group.

Un animal care a traversat secolele

Rechinul de Groenlanda este considerat cel mai longeviv vertebrat cunoscut. Estimările actuale indică o durată de viață de aproximativ 400 de ani, deși unele studii sugerează că aceasta ar putea varia între 300 și 500 de ani.

Asta înseamnă că unii dintre rechinii care înoată astăzi în Atlanticul de Nord s-ar fi născut în perioada lui William Shakespeare.

„Este uluitor să te gândești cât timp a trăit acest animal și câte evenimente istorice ar fi putut «asista»”, spune De Loose.

O necropsie cu măsuri speciale de siguranță

Transportarea rechinului până la laborator nu a fost deloc simplă. Exemplarul cântărea peste 200 de kilograme, iar cercetătorii i-au acoperit corpul cu alge marine pentru a-l proteja de păsările de coastă până la recuperarea acestuia cu o macara.

Ulterior, o echipă formată din specialiști ai mai multor instituții a început necropsia, purtând măști, mănuși și combinezoane de protecție.

Precauțiile au fost necesare deoarece nimeni nu știa dacă animalul putea purta bacterii sau virusuri necunoscute, acumulate în decursul unei vieți de câteva secole.

„Nu știm de ce a murit și nici ce agenți patogeni ar putea exista în organismul său”, explică Jasmine Stavenow Jerremalm, doctorandă în ecologie marină la University College Cork.

Un prădător lent, dar surprinzător de eficient

Rechinul de Groenlanda trăiește în apele reci din jurul Groenlandei, Islandei și Canadei.

Se deplasează foarte încet și este cunoscut în special ca necrofag, hrănindu-se cu cadavrele animalelor marine. Totuși, cercetătorii au observat că poate captura și pradă vie, inclusiv foci.

Secretul constă într-un mecanism de aspirație extrem de puternic, care îi permite să înghită prada întreagă.

Adaptarea la temperaturile scăzute a dus și la acumularea unor substanțe cu efect asemănător antigelului în organismul său, ceea ce face însă carnea rechinului toxică pentru consum.

O specie despre care se știe surprinzător de puțin

Deși este unul dintre cei mai mari rechini din lume, ajungând la cinci metri lungime, multe aspecte ale biologiei sale rămân necunoscute.

Oamenii de știință nu știu unde se împerechează, unde nasc femelele sau câți pui aduc pe lume. Până în prezent, a fost observată o singură femelă gestantă.

Din acest motiv, nici populația totală a speciei nu poate fi estimată cu precizie, ceea ce îngreunează măsurile de conservare.

Ochii care sfidează îmbătrânirea

Printre cele mai interesante descoperiri se numără cele legate de ochii rechinului.

Mult timp s-a crezut că acești rechini văd foarte prost sau chiar sunt orbi, deoarece ochii lor sunt adesea acoperiți de paraziți.

Însă un studiu publicat în 2026 a demonstrat contrariul.

Retina și structurile responsabile de vedere rămân intacte chiar și la exemplare care au depășit 100 de ani.

Potrivit cercetătorilor, sistemul lor vizual funcționează asemenea unei camere video optimizate pentru lumină foarte slabă, adaptare perfectă pentru viața în adâncurile întunecate ale Oceanului Arctic.

Mai mult, paraziții atașați de ochi afectează foarte puțin capacitatea vizuală.

Posibilul secret al longevității

Analizele genetice sugerează că unul dintre motivele pentru care rechinul de Groenlanda îmbătrânește atât de lent ar putea fi eficiența mecanismelor de reparare a ADN-ului.

Cercetătorii au identificat gene implicate în repararea deteriorărilor ADN care sunt mult mai active decât la alte specii de rechini.

Această caracteristică este deosebit de importantă, deoarece acumularea leziunilor ADN este considerată unul dintre principalele mecanisme ale îmbătrânirii la animale și la oameni.

Specialiștii vor analiza și telomerii – structurile aflate la capetele cromozomilor, care se scurtează odată cu vârsta – pentru a testa o nouă metodă de estimare a vârstei acestor animale.

O inimă care funcționează timp de secole

Necropsia a scos la iveală și o inimă impresionantă, cu o greutate de aproximativ 34 de kilograme.

Deși prezenta urme normale de îmbătrânire, inclusiv zone cicatrizate, organul părea să funcționeze perfect.

Un studiu recent asupra inimii rechinului de Groenlanda arată că această specie dezvoltă mecanisme care îi permit să își mențină funcțiile cardiovasculare în ciuda modificărilor asociate vârstei – un fenomen rar întâlnit în regnul animal.

Cercetătorii consideră că această rezistență excepțională ar putea reprezenta una dintre cheile longevității sale extraordinare.

Misterul continuă

La necropsie nu au fost descoperite răni provocate de plase de pescuit sau alte traumatisme care să explice moartea animalului.

Organele și probele prelevate vor fi analizate în lunile următoare, iar lentilele ochilor vor fi folosite pentru datarea cu radiocarbon, metoda cea mai precisă de estimare a vârstei la această specie.

Exemplarul va fi conservat de Muzeul Național al Irlandei și, cel mai probabil, va deveni exponat permanent, oferind publicului ocazia de a descoperi una dintre cele mai fascinante creaturi ale oceanelor.

Deși acest rechin avea peste 150 de ani, cercetătorii spun că, pentru standardele speciei sale, avea încă mare parte din viață înainte.