RĂZBOIUL DIN UCRAINA. O evaluare la nivel operativ-strategic realizată de comandorul în rezervă Sandu Valentin Mateiu

Evaluarea făcută de comandorul în rezervă Sandu Valentin Mateiu pentru tvrinfo.ro pleacă de la ultimele informații prezentate de Vadym Skibitsky, adjunctul șefului GUR, serviciul de informații militare al Ucrainei, dar sunt coroborate cu alte informații multisursă, în vederea constituirii unei imagini cât mai apropiate de situația reală.  

I Obiectivele operativ-strategice ale Rusiei în anul 2024

Unul dintre obiectivele principale ale Rusiei este capturarea totală a regiunilor Donețk și Lugansk. Cel de-al doilea obiectiv, confirmat în documentele capturate de GUR, este păstrarea noilor teritorii ocupate: Herson, Zaporizhzhia și o parte din regiunea Harkov. În acet moment, prioritatea Rusiei este reprezentată de distrugerea sistemelor de apărare antieriană, a aviației și a instalațiilor militar-industriale ucrainene, cu scopul de a preveni creșterea producției militare, respectiv consolidarea capacităților militare ucrainene.

Comandor Sandu Valentin Mateiu: Deși, la nivel politic, Moscova a transmis permanent o plajă largă de obiective, mergând de la ocuparea întregului Donbass la controlarea întregii Ucraine, cele trei obiective operativ-strategice ruse pentru 2024 sunt realiste și adecvate capacității militare ruse actuale. Ofensiva din est și sud-est (Kupyiansk, Bahmut, Avdiivka, Mariinka, Vuhledar), care va continua în perioada următoare, confirmă obiectivul cuceririi întregului Donbass. Rusia a concentrat forțe importante în această zonă și va amplifica atacurile asupra acestor centre de rezistență fortificate ucrainene (mai ales Avdiivka), deși este posibilă schimbarea centrului de greutate al ofensivei, în condițiile în care nu se înregistrează un succes la Avdiivka, în pofida atacurilor susținute, soldate cu pierderi mari. Oricum, situația militară este dificilă pentru ucraineni atât la Avdiivka, cât și la vest de Mariinka (care a fost cucerită în totalitate de către ruși). În general, având în vedere mijloacele sale limitate, dar și carențele pe linie de comandă și control, armata rusă ar putea obține doar un avans la nivel tactic, care nu se va transforma, probabil, într-un succes la nivel operativ-strategic. Pentru ucraineni, stoparea ofensivei ruse, chiar dacă vor exista unele pierderi teritoriale, este un obiectiv vital, în condițiile în care se confruntă cu probleme multiple, mai ales pe linie de aprovizionare cu muniție occidentală.

Încurajat de eșecul contraofensivei ucrainene, Kremlinul consolidează apărarea culoarului din sud, Herson și Zaporojie, eforturile depuse pentru eliminarea capului de pod de la Krînki fiind deosebite, deși acestea nu au dat rezultate până acum deoarece, atât la sprijinul de foc din aer, cât și cel al artileriei, rușii au probleme deosebite. În timp ce ucrainenii au o bază înaintată în orașul Herson, folosesc intensiv dronele FPV, pe fondul obținerii superiorității în războiul electronic (urmează să vedem dacă este doar temporar), cât și a contestării superiorității aeriene ruse folosind apărarea antiaeriană de la sol (într-o succesiune rapidă, au fost doborâte câteva avioane de vânătoare -bombardament Su-34 și Su-24). Anterior, rușii au declanșat ofensive locale la Robotyne – punctul cel mai avansat al ucrainenilor pe direcția spre Tokmak.

Rusia se concentrează pe distrugerea complexului militar-industrial al Ucrainei, centrele de comandă și control, precum și a unităților militare dislocate în prima linie. Rachetele, în special cele Kinzhal, sunt imprecise și nu ating țintele. Serviciile de informații militare ruse au efectuat, probabil, o analiză a instalațiilor energetice ale Ucrainei în perioada 2022-2023. Rușii au identificat obiectivele critice care pot fi lovite de rachete și UAV-uri. Rusia continuă să facă, în mod regulat, imagini prin satelit ale sistemului energetic al Ucrainei în vederea efectuării unor atacuri cu rachete. Amenințarea la adresa sistemului energetic al Ucrainei rămâne de actualitate.

Comandor Sandu Valentin Mateiu: Strategia rusă de bombardare a infrastructurii militare ucrainene este bine fundamentată, spre deosebire de cea din iarna trecută, așa-zisa strategie “Surovikin” – lovirea infrastructurii energetice la nivel distribuție. O adaptare ineficientă a strategiei aplicate la Alep, dar acolo campnia a fost sistematică și dură, ducând, practic, la ștergerea orașulului de pe hartă. Această strategie are unele șanse de succes, în măsura în care apărarea antiaeriană ucraineană nu îi face față, pe fondul lipsei de muniție. Însă, Rusia nu are capacitatea de a produce rachete în ritmul necesar ducerii unei asemenea campanii susținute. De remarcat, Rusia ar putea reîncepe lovirea sistemului energetic ucrainean.

Rușii au dezvoltat o tactică elaborată de lovire cu drone, rachete de croazieră, rachete balistice și hipersonice, care a creat dificultăți apărării antiaeriene ucrainene (de multe ori, rachetele balistice nu au fost interceptate), deși ucrainenii afirmă că ar fi reușit devierea acestora prin metode specifice războiului electronic. Mai mult, faptul că unele dintre aceste rachete sunt imprecise ușurează misiunea apărării antiaeriene.  

II Cooperarea Rusiei cu China, Coreea de Nord și Iran

Iranul dezvoltă cooperarea tehnico-militară cu Rusia, Teheranul fiind interesat de armele rusești. Iranul speră să primească avioane moderne din Rusia, de exemplu, Su-34, avioane de antrenament, dar și stații radar. Negocierile continuă. Rusia produce în jur de 330-350 de drone Shahed pe lună. După primul contract cu Iranul, Rusia a început să producă drone Shahed în Yelabuga. Majoritatea componentelor acestora provin din alte țări. Scopul Moscovei este de a atinge un ciclu propriu de producție până în 2026.

Comandor Sandu Valentin Mateiu: Iranul a transferat drone, dar și know how-ul construirii acestora, existând informații privind și transferul de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune. La schimb, Teheranul a cerut avioane Su-30SM/35 (cererea de Su-34 reprezintă o noutate). Chiar dacă au apărut întrebări privind performanțele avioanelor de luptă rusești în fața mijloacelor de apărare antiaeriană occidentale folosite în prezent de către Ucraina, Teheranul nu are alternativă. Moscova a amânat în mod repetat livrarea acestor avioane, principalul motiv fiind, probabil, evitarea unei crize în relațiile cu Israelul (și așa răcite, pe fondul poziționării pro Hamas a Moscovei), însă Teheranul va insista în continuare.

Cele mai mari livrări de muniție din Coreea de Nord au fost efectuate în lunile septembrie, octombrie și noiembrie 2023. Principala muniție furnizată au fost obuze de 122 mm și 152 mm. Potrivit estimărilor, un milion de astfel de obuze de artilerie au fost livrate Rusiei. Există informații inclusiv despre furnizarea de rachete balistice nord-coreene Rusiei.  

Comandor Sandu Valentin Mateiu: Cooperarea cu Coreea de Nord este cea care cunoaște dinamica cea mai rapidă, Vladimir Putin urmând să efectueze o vizită la Phenian. Transferul de proiectile de artilerie nord-coreene a permis Rusiei să depășească problema lipsei de muniție și, chiar și în condițiile în care industria de armament și muniție rusă a fost mobilizată la maxim, Coreea de Nord reprezintă un sprijin important și sigur, permițând Rusiei să continue folosirea intensivă a artileriei, cel puțin cantitativ, dar nu și calitativ ( proiectilele nord-coreene au o calitate redusă). Problema o reprezintă faptul că Phenianul cere la schimb nu numai echipamente militare și produse energetice, dar și transfer de tehnologie în domenii sensibile, ca cel al platformelor și vectorilor pentru armamentul nuclear. De remarcat, Rusia a lansat, deja, asupra unor ținte din Ucraina, rachete balistice nord-coreene.

Problema principală constă în evitarea sancțiunilor de către Rusia: aproape 80% din componente, în special cele electronice, necesare industriei militare vin prin China. În cele mai multe cazuri, acestea nu sunt fabricate în China, ci în alte țări.

Comandor Sandu Valentin Mateiu: Aceasta reprezintă principala breșă în sancțiunile impuse de Vest, industria militară rusă având posibilitatea să construiască, în continuare, un număr mare echipamente militare și muniție, în primul rând rachete – 100 pe lună -, fapt care permite continuarea strategiei de bombardare a infrastructurii militare și civile ucrainene.

III Situația complexului militar-industrial rus

În vara anului 2022, Moscova a adoptat mai multe legi și decrete guvernamentale care au stabilit întreprinderile care lucrează pentru industria de apărare, respectiv producția de război. În acestea, numărul de zile lucrătoare pe săptămână a crescut. Unele companii operează chiar și în trei schimburi. Acest lucru nu înseamnă, însă, că industria de apărare a Rusiei funcționează în parametrii optimi.

Comandor Sandu Valentin Mateiu: Rusia a trecut industria sa în regim de război, prioritizând industria de armament și muniție, fapt ce o avantajează în raport cu Ucraina, care începe să facă același lucru, dar este expusă atacului rusesc cu rachete. Dacă pe termen scurt problema o reprezintă accesibilitatea la componentele occidentale, pe termen mediu apare întrebare cheie: va putea economia rusă să susțină efortul de război, mai ales dacă sancțiunile își fac efectul?

Eforturile principale sunt acum concentrate pe restaurarea echipamentelor care au fost deteriorate sau distruse pe câmpul de luptă. O altă problemă este restaurarea și pregătirea pentru folosirea în luptă a echipamentelor militare care sunt scoase din depozitele (cele cu depozitare pe termen lung), aducerea lor în stare de funcționare și trimiterea lor pentru operațiuni de luptă în Ucraina. A treia sarcină este producerea de noi arme, în primul rând sisteme de artilerie, blindate, mașini de luptă a infanteriei și transportoare blindate. A patra misiune este producția de muniție și rachete.

Comandor Sandu Valentin Mateiu: Capacitatea industriei ruse de a produce noi echipamente de luptă este relativ redusă, prioritatea având-o repararea tehnicii deteriorate și, mai ales, restaurarea tehnicii vechi, sovietice, scoase din depozite. Pe termen mediu, aceasta este soluția bună, chiar dacă este una de avarie, deoarece Rusia a moștenit de la URSS o cantitatea mare de asemenea echipamente. Însă, având în vedere vechimea acestora, condițiile de depozitare, uzura fizică și morală, ea nu reprezintă o soluție optimă din punct de vedere al calității. Iar pe termen lung, nu este sustenabilă.    

Tot ceea ce este produs în prezent de Rusia este trimis imediat pe front și folosit împotriva Ucrainei. Prin urmare, Moscova nu crește în mod semnificativ numărul de arme, respectiv volumul producției de armament și alte echipamente militare.

Comandor Sandu Valentin Mateiu: Ca și în cazul forței umane, în cazul echipamentelor militare Rusia nu are posibilitatea să își creeze o forță de rezervă strategică, această decizie și consecințele negative fiind rezultatul nerăbdării Kremlinului de a vedea succese militare care să-i permită negocierea de pe poziții de forță, încetarea conflictului cât mai curând posibil, înainte ca problemele structurale ale Rusiei să iasă la iveală.

IV Evitarea unei noi mobilizări

Putin nu va anunța o nouă mobilizare înainte de alegeri prezidențiale. Aproximativ 1000 – 1100 de oameni se alătură forțelor armate ruse în fiecare zi. Rușii sunt atrași de salariile atractive, mai ales cei din regiunile sărace.

Comandor Sandu Valentin Mateiu: Kremlinul a reușit să asigure forța umană necesară compensării pierderilor de pe front folosind, în principal, mijloace financiare. Caracterul improvizat (perioadă redusă de pregătire și de închegare a unităților luptătoare), de flux (se recrutează cam cât se pierde zilnic) face ca această soluție să nu fie sustenabilă pe termen mediu, nepermițând constituirea unor noi unități cu pregătirea și coeziunea necesară pentru a reprezenta, cu adevărat, o forță militară de rezervă, capabilă să încline balanța decisiv în favoarea Rusiei. Deși este o metodă eficientă, în condițiile date, ea nu poate substitui mobilizarea generală, așa cum elementul financiar nu poate asigura motivația necesară unei armate care să obțină o victorie de ansambu în Ucraina.    

Dacă pe termen scurt, armata rusă și-a asigurat superioritatea cantitativă la câteva capitole imortante, de la forță umană la artilerie, aceasta nu are, probabil, nivelul calitativ necesar (nivel de pregătire, calitatea lanțului de comandă, înzestrare, doctrină) pentru a obține o victorie la nivel operativ-strategic. Însă, o Ucraină beneficiind de un ajutor militar occidental din ce în ce mai redus va avea probleme în stoparea ofensivei rusești, respectiv în a rezista în fața atacurilor cu rachete. Pe termen lung, efortul de război rus are multe elemente nesustenabile dar, probabil, în pofida declarațiilor, calculele Kremlinului au în vedere obținerea unei soluții de pace care să o avantajeze în viitorul apropiat, cel mult pe termen mediu (2024, 2025).