Raport global: Obezitatea are nevoie de o nouă definiție

Există riscul ca prea multe persoane să fie diagnosticate ca obeze atunci când este necesară o definiție „mai precisă” și „mai nuanțată”, potrivit unui raport al experților globali, notează BBC.
Medicii ar trebui să ia în considerare starea generală de sănătate a pacienților cu exces de grăsime, nu doar să le măsoare indicele de masă corporală (IMC), se arată în raport.
Cei cu boli cronice cauzate de greutatea lor ar trebui diagnosticați cu „obezitate clinică” – dar cei fără probleme de sănătate ar trebui diagnosticați cu „obezitate pre-clinică”.
Se estimează că peste un miliard de oameni trăiesc cu obezitate la nivel global, iar medicamentele prescrise pentru pierderea în greutate sunt foarte căutate.
Raportul, publicat în revista The Lancet Diabetes & Endocrinology, este susținut de peste 50 de experți medicali din întreaga lume.
„Obezitatea este un spectru”, spune prof. Francesco Rubino, de la King’s College London, care a prezidat grupul.
„Unii o au și reușesc să ducă o viață normală, să funcționeze normal. Alții nu pot merge bine sau respira bine sau sunt imobilizați în scaun cu rotile, având probleme semnificative de sănătate”, a adăgat acesta.
Raportul solicită o „reformulare” a obezității pentru a face distincția între pacienții cu o boală și cei care rămân sănătoși, dar sunt în pericol de a dezvolta boli în viitor.
În prezent, în multe țări, obezitatea este definită ca având un IMC peste 30 – o măsurătoare care estimează grăsimea corporală pe baza înălțimii și greutății.
Accesul la medicamente pentru pierderea în greutate, precum Wegovy și Mounjaro, este adesea limitat la pacienții din această categorie.
În multe părți din Marea Britanie, NHS necesită, de asemenea, ca persoanele să aibă o afecțiune legată de greutate.
Dar IMC nu oferă nicio informație despre starea generală de sănătate a unui pacient, spune raportul, și nu face distincție între mușchi și grăsime corporală sau nu ține cont de grăsimea mai periculoasă din jurul taliei și organelor.
Experții susțin un nou model care să ia în considerare semnele obezității care afectează organele din corp – precum bolile de inimă, dificultăți de respirație, diabet de tip 2 sau dureri articulare – și impactul lor dăunător asupra vieții de zi cu zi.
Aceasta indică faptul că obezitatea a devenit o boală clinică și necesită tratament medicamentos.
Cei cu „obezitate pre-clinică”, însă, ar trebui să primească, în loc de medicamente și intervenții chirurgicale, sfaturi pentru pierderea în greutate, consiliere și monitorizare pentru a reduce șansele de apariție a problemelor de sănătate. Tratamentul poate fi, de asemenea, necesar.
„Tratament inutil”
„Obezitatea este un risc pentru sănătate – diferența este că, pentru unii, este și o boală,” a spus prof. Rubino.
Redefinirea este o abordare logică, a adăugat el, pentru a înțelege nivelul de risc într-o populație mare, în locul imaginii actuale „neclare a obezității”.
Raportul talie-înălțime sau măsurarea directă a grăsimii, împreună cu un istoric medical detaliat, pot oferi o imagine mult mai clară decât IMC.
Prof. Louise Baur, expert în obezitatea la copii de la Universitatea din Sydney, care a contribuit la raport, a spus că noua abordare ar permite adulților și copiilor cu obezitate „să primească îngrijire mai adecvată”, reducând în același timp numărul celor supradiagnosticați și tratați inutil.
Într-o perioadă în care medicamentele care reduc greutatea corporală cu până la 20% sunt prescrise pe scară largă, raportul spune că această „reformulare” a obezității este „cu atât mai relevantă” deoarece „îmbunătățește acuratețea diagnosticului”.
„Finanțare limitată”
Colegiul Regal al Medicilor a spus că raportul stabilește o bază solidă „pentru tratarea obezității cu aceeași rigoare medicală și compasiune ca și alte boli cronice”.
Distincția între obezitatea pre-clinică și cea clinică ar fi „un pas vital înainte” și „subliniază nevoia de a identifica și interveni devreme”, oferind în același timp îngrijirea adecvată pacienților a căror sănătate este deja grav afectată, a spus colegiul.
Dar există preocupări că presiunea asupra bugetelor pentru sănătate ar putea însemna mai puțini bani pentru cei din categoria „pre-obezitate”.
Prof. Sir Jim Mann, co-director al Centrului de Cercetare pentru Diabet și Obezitate Edgar, din Otago, Noua Zeelandă, a spus că accentul este probabil să fie pus „pe nevoile celor definiți ca fiind clinic obezi” și că finanțarea limitată este „foarte probabil” să fie direcționată către aceștia.