Este vorba despre o țară formată din alte 21 de republici. Dar nu salvarea tradițiilor acestor populații interesează neapărat autoritățile de la Moscova. Ci mai degrabă resursele naturale care se regăsesc pe teritoriile în care trăiesc acești oameni. Și ne gândim aici la Siberia sau la regiunile strategice de la granițe, cum ar fi cele din Caucaz.
Printr-o astfel de politică, prin care la nivel declarativ, este susținută identitatea popoarelor care compun Federația Rusă, regimul de la Kremlin încearcă să se pună la adăpost în fața unor mișcări separatiste. Și asta pentru că un val de declarații de independență ale acestor republici ar provoca pierderi uriașe Rusiei de astăzi. Ar pierde resurse dar și teritorii strategice de la granițe. Iar Kremlinul nu vrea să se întâmple acest lucru.
Mai mult, atunci când au apărut probleme, Moscova nu s-a ferit să intervină în forță și să înăbușe în sânge orice încercare de dezlipire de “Mama Rusia”. Să nu uitam cazul Ceceniei care imediat după destrămarea Uniunii Sovietice și-a proclamat independența. Au urmat două conflicte sângeroase care au curmat orice vis separatist al micii republici din Caucaz și au reformat organizarea acestei regiuni care a trecut sub directa tutelă a Kremlinului.
Ca să fie sigur că acest lucru nu se mai întâmplă, s-a decis ca președintele rus să numească liderii regionali. Astfel, în teritoriu ajung doar oameni cu adevărat loiali tarului de la Kremlin. Și ca să fie totul și mai clar, acum patru ani, Duma de stat a modificat Constituția Federației, astfel că rusa a devenit limba oficială pe întreg teritoriul țării. Se anula astfel principiul egalității minorităților care se regăsea în Legea fundamentală din 1993.
În ciuda tuturor acestor măsuri luate de autoritățile de la Moscova , am putea spune că Federația Rusă stă în continuare pe un butoi cu pulbere. În întreaga țară exista 36 de mișcări secesioniste. Iar pericolul nu pare să vină doar din interior. Dependenţa economică și influența chineză asupra economiei regionale din extremul orient rus alimentează câteva dintre aceste mișcări.
Un exemplu este Manciuria exterioară. Este vorba despre un teritoriu de peste un milion de kilometri pătrați, de patru ori mai mare ca România, care a aparținut Chinei până la mijlocul secolului al XIX-lea. Pe suprafața aceasta uriașă, bogată în resurse naturale, cu rezerve mari de petrol și gaze naturale se află și orașul Vladivostok.
Liderii regionali rusi atrăgeau atenția încă de acum câțiva ani că oamenii de afaceri chinezi cumpără suprafețe uriașe de teren în aceasta zonă. Mai mult decât atât liderul chinez, Xi Jinping nu a ascuns dorința de a recupera acest teritoriu, lucru ştiut şi de Vladimir Putin. Pentru a putea controla aceste zone și ca să nu existe riscul unei fărămiţări a Rusiei, Putin a ales să numească lideri regionali care să îi fie loiali pe care îi finanțează direct de la bugetul federal. Și vorbim de bani mulți. Rămâne de văzut pentru cât timp va reuși Moscova să țină sub control ceea ce se întâmplă la mii de kilometri depărtare.
Urmărește-ne pe Google News
