Peste 240.000 de refugiați au ajuns în Sudanul de Sud în ultimele luni. „În fiecare zi auzeam bombe căzând, auzeam că oameni pe care îi cunoșteam au murit, inclusiv copii, alții că au fost strămutați. Am trăit cu frică atât ziua, cât și noaptea”

Aziza și soțul ei, Abdalla Idriss, și-au adunat cei opt copii și au fugit din Khartoum pentru a se adăposti la rude în provincia Al-Jazirah. Trei luni mai târziu, au plecat în Sudanul de Sud. Cuplul a strâns 300 de dolari, iar o rudă din Arabia Saudită a contribuit, de asemenea, pentru a le permite să călătorească până la punctul de trecere a frontierei Joda.

Aziza Harba Idriss, refugiată sudaneză: În fiecare zi auzeam bombe căzând, auzeam că oameni pe care îi cunoșteam au murit, inclusiv copii, alții că au fost strămutați. Am trăit cu frică atât ziua, cât și noaptea. Ne ascundeam sub paturile. Sincer, am avut parte de multe provocări pe drum, am fost opriți la baraje și ni s-a spus să coborâm din vehicul. Bărbați înarmați au percheziționat vehiculele, ne-au întrebat unde mergem, le-am spus că suntem în căutarea unui loc sigur unde să stăm și a unor locuri de muncă, ne-au hărțuit și ne-au luat banii.

Agenția ONU pentru Refugiați ajută la transportul persoanelor de la graniță la centrul de tranzit Renk, înființat împreună cu alți parteneri umanitari. Acolo, noilor sosiți li se oferă produse de bază: apă, pături, covoare și găleți, precum și tratament medical de urgență. În prezent, centrul de tranzit găzduiește peste 8 500 de persoane.

Jimmy Ogwang, ofiţer asociat UNHCR: Trebuie să construim mai multe adăposturi. Al doilea scop este reprezentat de serviciile de sănătate. Avem copii care vin subnutriți, dar sunt și oameni care vin cu boli cronice, bolnavi și, prin urmare, trebuie să le oferim servicii medicale de bază. Al treilea este deplasarea ulterioară, având în vedere că, odată cu ploile care se anunță, la care se adaugă provocările pe care le avem, avem nevoie de mai multe resurse pentru a ne asigura că îi ducem pe acești oameni în zonele de destinație cât mai repede posibil, astfel încât să nu rămână aici prea mult timp.

Refugiații din Sudanul de Sud ajung în zonele de frontieră în condiții din ce în ce mai disperate, în care accesul dificil, lipsa serviciilor și infrastructura în urmă fac ca răspunsul umanitar să fie extrem de dificil.

Abdallah Abushakin Idriss, refugiat sudanez: Sper să pot găsi un loc de muncă ca șofer într-o organizație de aici sau să am propria mea ricșă-taxi. Vreau să-mi întrețin fiicele pentru ca ele să-și poată termina studiile. Sincer, nu avem locuri de muncă în acest moment. Dacă oamenii nu muncesc, viața devine grea. Acest conflict ne-a făcut să fugim împreună cu familiile noastre și nu există locuri de muncă aici pe care să le putem ocupa pentru a ne ajuta. Eu nu pot să muncesc și să pun mâncare pe masă. Depindem de agențiile de ajutorare, sunt neajutorat, nu pot să îmi întrețin familia.

Nevoile globale de finanțare pentru furnizarea de ajutoare de urgență pentru salvarea vieților, inclusiv alimente, adăposturi, asistență medicală, educație și servicii de protecție, vor ajunge la peste 1 miliard de dolari pentru a ajuta peste 1,8 milioane de persoane care se estimează că vor căuta siguranță în țările vecine Sudanului până la sfârșitul anului 2023.