O tânără olandeză de 29 de ani a primit aprobarea de eutanasiere pe motiv de suferință psihică, un caz rar în Olanda

Zoraya ter Beek, o tânără olandeză în vârstă de 29 de ani care suferă de depresie cronică, anxietate, traume și o tulburare de personalitate nespecificată, a primit aprobarea de moarte asistată pe motiv de suferință psihică insuportabilă, potrivit The Guardian. Decizia tinerei a alimentat o dezbatere aprinsă în Europa pe această temă.

Zoraya ter Beek a primit săptămâna trecută aprobarea finală pentru moarte asistată, după un proces de trei ani și jumătate, în temeiul unei legi adoptate în Olanda în 2002.

Cazul ei a stârnit controverse, deoarece moartea asistată pentru persoanele cu afecțiuni psihiatrice în Olanda rămâne neobișnuită, deși numărul acestora este în creștere. În 2010, au existat două cazuri care implicau suferințe psihiatrice; în 2023, au fost 138, adică 1,5% din cele 9.068 de decese prin eutanasie.

Un articol despre cazul tinerei olandeze, publicat în aprilie, a fost preluat de presa internațională și a stârnit un val de proteste care i-a provocat lui Ter Beek o imensă suferință.

Zoraya a declarat că este conștientă că astfel de cazuri, similiare cu al ei, și problema mai largă a legalității morții asistate – sunt subiecte controversate.

„Oamenii cred că, atunci când ești bolnav mintal, nu poți gândi limpede, ceea ce este jignitor”, a declarat tânăra, pentru The Guardian.

„Înțeleg temerile pe care unii oameni cu dizabilități le au în legătură cu moartea asistată și îngrijorările legate de faptul că oamenii sunt presați să moară. Dar, în Olanda, avem această lege de mai bine de 20 de ani. Există reguli foarte stricte și este ceva foarte sigur”, a mai spus Zoraya.

Conform legislației olandeze, pentru a fi eligibilă pentru o moarte asistată, o persoană trebuie să se confrunte cu „suferințe insuportabile fără nicio perspectivă de ameliorare”. Ea trebuie să fie pe deplin informată și competentă pentru a lua o astfel de decizie.

10 ani de terapie fără rezultate. Zoraya suferă de depresie cronică, anxietate, traume, tulburări de personalitate, autism

Dificultățile lui Ter Beek au început încă din copilărie. Ea suferă de depresie cronică, anxietate, traume și tulburări de personalitate nespecificate. De asemenea, a fost diagnosticată cu autism.

Când și-a întâlnit partenerul, a crezut că mediul sigur pe care acesta i l-a oferit o va vindeca. „Dar am continuat să mă automutilez și să am tendințe suicidale”.

Ea a urmat un tratament intensiv, care a inclus terapii de vorbire, medicație și mai mult de 30 de ședințe de terapie electroconvulsivă (ECT).

„În terapie, am învățat multe despre mine însămi și despre mecanismele de adaptare, dar terapia nu a rezolvat problemele principale. La începutul tratamentului, ai speranță. Am crezut că mă voi face bine. Dar, cu cât durează mai mult tratamentul, începi să îți pierzi speranța.”

După 10 ani, nu mai rămăsese „nimic” de făcut în ceea ce privește tratamentul.

„Știam că nu mai puteam face față modulului în care trăiesc”.

Se gândise să-și ia viața, dar moartea violentă prin sinucidere a unei colege de școală și impactul acesteia asupra familiei fetei au descurajat-o.

„Am terminat terapia electroconvulsivantă (terapie cu electroșocuri, n.r) în august 2020 și, după o perioadă în care am acceptat că nu mai exista niciun tratament, am depus o cerere de moarte asistată în decembrie același an. Este un proces lung și complicat. Nu e ca și cum ai cere moarte asistată într-o zi de luni și ai fi mort până vineri.

„M-am simțit vinovată – am un partener, o familie, prieteni și nu sunt oarbă la durerea lor„

Am fost mult timp pe o listă de așteptare pentru evaluare, deoarece sunt atât de puțini medici dispuși să se implice în moartea asistată pentru persoanele cu suferințe psihice. Apoi trebuie să fii evaluat de o echipă, să ai o a doua opinie cu privire la eligibilitatea ta, iar decizia lor trebuie să fie revizuită de un alt medic independent- a povestit Zoraya, pentru The Guardian.

În cei trei ani și jumătate cât a durat acest lucru, nu am ezitat niciodată în privința deciziei mele. M-am simțit vinovată – am un partener, o familie, prieteni și nu sunt oarbă la durerea lor. Și m-am simțit speriată. Dar sunt absolut hotărâtă să merg până la capăt.

Fiecare doctor, în fiecare etapă, îmi spune: ”Ești sigură? Te poți opri în orice moment’. Partenerul meu a fost în cameră la majoritatea conversațiilor pentru a mă susține, dar de câteva ori i s-a cerut să plece pentru ca medicii să fie siguri că vorbesc liber” – a mai declarat tânăra olandeză.

Când articolul despre cazul ei – despre care Ter Beek spune că avea multe inexactități și denaturări – a fost publicat în aprilie, căsuța ei de e-mail a „explodat”.

Majoritatea comentariilor proveneau din afara Olandei, multe dintre ele din SUA.

Tânăra și-a șters rapid toate conturile de pe rețelele de socializare. „Oamenii spuneau: «Nu o face, viața ta este prețioasă». Eu știu asta. Alții spuneau că au un leac, cum ar fi o dietă specială sau medicamente. Unii îmi spuneau să îl găsesc pe Iisus sau pe Allah, sau îmi spuneau că voi arde în iad. A fost o nebunie completă. Nu puteam face față la toată acea negativitate”.

„Uneori, când iubești pe cineva, trebuie să îl lași să plece”

După ce s-a întâlnit cu echipa medicală, Ter Beek se așteaptă ca eutanasierea ei să aibă loc în următoarele săptămâni.

„Mă simt ușurată. A fost o luptă atât de lungă”, spune Zoraya.

În ziua stabilită, echipa medicală va veni la casa lui Ter Beek.

„Vor începe prin a-mi administra un sedativ și nu-mi vor da medicamentele care îmi opresc inima decât atunci când voi fi în comă. Pentru mine, va fi ca și cum aș adormi. Partenerul meu va fi prezent, dar i-am spus că este în regulă dacă trebuie să părăsească încăperea înainte de momentul morții”, a declarat ea.

„Acum a sosit momentul, suntem pregătiți pentru asta și avem anumită pace. Mă simt vinovată totodată. Dar, uneori, când iubești pe cineva, trebuie să îl lași să plece”.