O “minune” a zootehniei comuniste – porcul de o tonă. Document inedit publicat de CNSAS

Un document inedit din arhivele Securității, publicat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), oferă o radiografie crudă a agriculturii românești din ultimul deceniu al regimului comunist – o lume în care planurile de partid sfidau biologia, iar minciuna devenise instrument de stat.

România anilor ’80 se prezenta lumii drept „grânarul Europei”. În spatele acestui mit, dosarele Securității din județul Dâmbovița dezvăluie un cu totul alt tablou. Conform CNSAS, „agricultura, forțată să exporte totul pentru valută, funcționa pe baza unor planuri ireale, unde biologia era sfidată de directivele de partid.”

Cazul cel mai elocvent vine dintr-un raport informativ din 1988: la Petrești, un complex zootehnic era obligat, prin plan, să producă 2.000 de tone de carne – având în stoc exact 2.000 de porci. O aberație matematică pură, care ar fi presupus ca fiecare animal să cântărească o tonă. La C.A.P. Colacu, efectivele de oi trebuiau, potrivit aceluiași plan, „să tripleze miraculos într-un singur an, în ciuda tăierilor planificate.”

Soluția găsită de sistem nu a fost corectarea planurilor, ci falsificarea realității. CNSAS arată că Direcția Agricolă obliga specialiștii „să raporteze «fătări fictive» de viței și miei, creând o bunăstare de hârtie care ajungea pe masa «conducătorului iubit».”

Paradoxal, Securitatea cunoștea în detaliu aceste falsuri, prin rețeaua sa de informatori. Și totuși, în loc să semnaleze eșecul sistemic, ofițerii alegeau să îl încadreze ca act de „sabotaj” al specialiștilor din teren. „Deși ofițerii notau lipsa furajelor și a condițiilor minime, concluziile lor vizau sancționarea celor care «nu luau măsuri»”, precizează CNSAS.

Cercul se închidea tragic: raportările false justificau exporturile masive, golind piața internă. „Această «economie a ficțiunii» explică direct foamea și cartelele acelei decade, unde recordurile existau doar în ziare, în timp ce în magazine domnea penuria”, notează Consiliul. Dosarele se închideau, de regulă, prin pedepsirea administrativă a tehnicienilor – sistemul rămânea intact.

Nota informativă din 20 octombrie 1987, pe care se bazează analiza CNSAS, este, în cuvintele Consiliului, „o radiografie a agriculturii din epoca Ceaușescu” – o epocă în care o națiune întreagă a fost hrănită cu cifre goale.