Nu e lene, nu e lipsă de ambiție: ce este, de fapt, burnout-ul la tineri. Avertismentul psihologului Radu Leca

Burnout-ul nu mai este doar un cuvânt la modă, ci o realitate care se strecoară tot mai des în viața tinerilor, explică psihologul Radu Leca. Potrivit acestuia, epuizarea ajunge uneori atât de „normalizată” încât este confundată cu ambiția sau cu ideea că „așa e viața”.

Burnout-ul nu apare doar la cei care muncesc enorm, ci și la cei care duc în spate presiuni invizibile: așteptări familiale, comparații permanente, instabilitate financiară, perfecționism, frica de a rata oportunități și sentimentul că trebuie să reușești rapid

Când toate aceste presiuni se adună, corpul și mintea trimit semnale clare – somn afectat, iritabilitate, lipsă de motivație, anxietate, cinism, plâns fără un motiv clar sau „ceață” mentală. Atunci apare întrebarea care sperie: dacă nu e doar oboseală, ci burnout?

Din punct de vedere psihologic, burnout-ul este o stare de epuizare emoțională, mentală și uneori fizică, asociată cu stres cronic și cu sentimentul că resursele personale au fost epuizate complet, explică Radu Leca. Nu este același lucru cu depresia, deși se pot suprapune, și nici cu oboseala obișnuită după o săptămână grea.

Burnout-ul are un „gust” aparte: te trezești obosit, deși ai dormit, iar orice sarcină mică pare un munte. Interesul dispare, funcționarea devine automată, iar satisfacția nu mai apare. „Nu mai pot” nu mai este o figură de stil, ci o realitate, iar întrebarea devine dureroasă: cum am ajuns aici?

Pentru tineri, terenul burnout-ului este adesea pregătit din start, spune psihologul. Tranzițiile majore – de la liceu la facultate, de la facultate la job, de la viața cu părinții la independență – vin cu nesiguranță și cu o presiune constantă de a reuși repede.

Social media amplifică această presiune, afișând vieți aparent perfecte: cariere, relații, vacanțe, succes. În comparație, realitatea proprie poate părea insuficientă, iar comparația continuă erodează stima de sine și împinge spre suprasolicitare. „Dacă ei pot, trebuie să pot și eu” devine o mantră care apasă, nu vindecă.

Un alt factor important este perfecționismul, explică Radu Leca. Pe termen scurt, acesta poate părea un motor al reușitei, dar pe termen lung consumă energia și bucuria. Perfecționismul nu spune doar „vreau să fac bine”, ci „dacă nu fac impecabil, nu valorez”.

În spatele lui stau frica de critică, nevoia de validare și rușinea. Astfel, oamenii muncesc mult, se auto-monitorizează constant, se pedepsesc pentru greșeli minore și nu se opresc niciodată cu adevărat. Corpul începe să protesteze, pentru că, așa cum spune un citat frecvent invocat, „nu poți turna dintr-o cană goală”.

Burnout-ul are și o dimensiune socială și economică, nu doar individuală, subliniază psihologul. Instabilitatea pieței muncii, costurile ridicate ale vieții și incertitudinea viitorului creează un fundal permanent de stres.

Mulți tineri simt că trebuie să facă totul devreme: experiență, traininguri, mai multe joburi, disponibilitate continuă. Cultura „hustle” ambalează epuizarea ca virtute, dar dacă totul este urgență, nu mai rămâne loc pentru viață. „Odihna nu este lene, este întreținere”, amintește Radu Leca.

Semnele burnout-ului pot fi evidente sau alunecoase, avertizează specialistul. Emoțional, apare epuizarea și pierderea răbdării. Mental, apar dificultăți de concentrare și decizie. Comportamental, pot apărea procrastinarea, retragerea socială, iritabilitatea sau, paradoxal, supra-munca compulsivă.

Fizic, corpul răspunde prin dureri de cap, probleme digestive, palpitații, infecții repetate sau somn neodihnitor. Unul dintre cele mai îngrijorătoare semne este cinismul, când lucrurile care contau devin lipsite de sens, iar întrebarea „ce rost are?” apare frecvent.

În psihologie, diferența dintre stres și burnout este esențială, explică Radu Leca. Stresul poate fi intens, dar implicarea încă există. Burnout-ul apare când te simți gol, deconectat și incapabil să te mobilizezi. Stresul spune „am prea multe de făcut”, burnout-ul spune „nu mai am cu ce să fac”.

Mulți ajung să se învinovățească, considerându-se slabi, când de fapt sunt supra-solicitați. „Nu ești leneș; ești epuizat” este o propoziție care poate schimba perspectiva.

Un capitol aparte îl reprezintă burnout-ul academic, frecvent la elevi și studenți, arată psihologul. În sisteme în care valoarea este măsurată prin note și clasamente, greșeala devine rușinoasă, nu educativă. Mulți tineri lucrează în paralel, au responsabilități familiale și trăiesc sub presiune constantă.

Nu e surprinzător că unii ajung amorțiți emoțional și cred că singura soluție este să tragă și mai tare. Întrebarea rămâne: cât timp poți trage înainte să se rupă sfoara?

Ieșirea din burnout nu are o rețetă unică, subliniază Radu Leca. O vacanță poate ajuta, dar dacă mediul și obiceiurile rămân neschimbate, problema revine. Recuperarea presupune odihnă reală, reconectare cu sine și cu ceilalți și re-echilibrare prin limite și priorități.

Uneori, înseamnă terapie, consult medical sau schimbări majore în viață. „Limitele nu te fac dificil, te fac sănătos”, spune psihologul.

O piesă esențială este relația cu propriile nevoi, explică specialistul. Mulți tineri nu au fost învățați să le recunoască, ci să le amâne. În burnout, corpul devine profesorul care nu mai poate fi ignorat. Întrebări simple precum „Ce simt?” sau „De ce am nevoie?” devin instrumente de prevenție.

O întrebare-cheie rămâne: dacă ritmul tău actual ar fi un program recomandat unui prieten, l-ai considera sănătos?

Burnout-ul se repară mai bine în comunitate decât în izolare, spune Radu Leca. Sprijinul prietenilor, al mentorilor, al familiei și al psihologilor ajută la separarea presiunii externe de critica internă. A cere ajutor nu este dramatizare, ci responsabilitate față de sine.

În final, burnout-ul nu este o etichetă rușinoasă, ci un semnal, concluzionează psihologul. Un semnal că ai trăit prea mult timp într-un ritm care a cerut mai mult decât ai avut de oferit. Nu trebuie să ajungi la capăt pentru a te opri.

Poți încetini mai devreme și poți include în definiția succesului și starea ta de bine. „Nu trebuie să arzi ca să luminezi” nu este doar un citat poetic, ci o regulă de supraviețuire emoțională.