Mesajul Statelor Unite pentru Europa, de Ziua Îndrăgostiților: Schimbă-te, altfel vei fi părăsită

Aplauzele febrile pe care secretarul de stat american Marco Rubio le-a primit la Conferința de Securitate de la München, când a spus că SUA sunt „copilul” Europei și că destinele lor vor fi mereu „interconectate”, au mascat mesajul politic dur. Au fost aplauze de ușurare și încurajare din partea unei audiențe europene care se pregătea pentru un atac precum asaltul lui JD Vance de anul trecut.

Dar acuzațiile false lansate de Vance la conferința de anul trecut – că Europa suprimă libertatea de exprimare și democrația și că se confruntă cu un declin civilizațional – sunt acum consacrate în strategia de securitate națională a SUA. Rubio nici nu a trebuit să facă prea mult pentru a părea prietenos, notează CNN, într-un editorial dedicat discursului mult așteptat al lui Rubio de la Munchen.

Statele Unite sunt pregătite să „reconstruiască”, dar numai în acord cu propriile valori, a spus Rubio anul acesta, evocând constant legăturile istorice ale Americii cu continentul.

Aceste valori includ îmbrățișarea creștinismului și a unei moșteniri culturale comune, închiderea granițelor și abandonarea politicilor privind criza climatică. SUA vor să vadă o Europă reformată, le-a spus el aliaților de decenii – nu doar ajustări ale bugetelor de apărare, ci o schimbare profundă a sistemului de valori al continentului.

Europa și SUA „aparțin una alteia”, a mai spus el. Dar în această etapă de terapie de cuplu a unei relații abuzive aflate în declin, mesajul a fost clar: schimbați-vă sau vei fi părăsiți.

Organizatorii conferinței avertizaseră, într-un raport publicat chiar înaintea reuniunii, că lumea a intrat într-o eră a „politicii barosului demolator”, care a lăsat Europa în afară. Iar acum Rubio le spunea liderilor liberali centriști că întreaga lor viziune este greșită, reluând mesajele opoziției populiste de extremă dreapta, care i-ar putea înlătura la viitoarele alegeri.

Discursul principalului diplomat american nu a lăsat loc pentru argumentele formulate anterior pe aceeași scenă de la München de către aliați-cheie.

Cu o zi înainte, cancelarul german Friedrich Merz spusese că războaiele culturale ale mișcării MAGA nu sunt unele pe care Europa trebuie să le ducă. Emmanuel Macron echivalase suveranitatea teritorială cu dreptul francezilor de a-și reglementa propria dezinformare și propria democrație.

Două ore mai târziu, situația urgentă a Ucrainei – criza de securitate definitorie a Europei postbelice – a fost prezentată cu entuziasm de președintele Volodimir Zelenski, readucând în prim-plan problema care ar fi trebuit să domine conferința, dincolo de zgomotul MAGA.

La a patra sa apariție la conferință, Zelenski a oferit un memento puternic al capacității Ucrainei de a supraviețui și de a se adapta brutalității Rusiei și a susținut cel mai convingător argument în favoarea unei strategii de apărare proprii a Europei.

Zelenski le-a reamintit celor prezenți că fiecare centrală electrică ucraineană a fost lovită și că fiecare kilometru cucerit de Rusia a costat 156 de vieți, potrivit Kievului. A vorbit în limba engleză, pe un ton care sugera că este mai puțin preocupat să nu-l supere pe președintele american Donald Trump. A deplâns spiritul unui proces de pace care părea să pună presiunea concesiilor asupra Ucrainei – victima unei invazii de patru ani – și nu asupra agresorului rus.

De asemenea, a ironizat ceea ce Moscova a numit „spiritul Anchorage” – un termen menit să sugereze că Putin și Trump ar fi încheiat un acord secret la întâlnirea lor din Alaska, anul trecut. În timp ce Zelenski vorbea, pe peretele din spatele său rulau imagini cu noua tehnologie ucraineană care doboară drone rusești – realitate dură în contrast cu discuțiile tehnocrate din sală.

A adus un sens al scopului și al urgenței care a lipsit, într-o oarecare măsură, liderilor europeni care îl precedaseră. Aproape că a părut să întărească ideea lui Rubio: Europa trebuie să se redreseze.

Publicul său ar prefera, poate, să reproducă energia și determinarea Ucrainei, mai degrabă decât modelul Ungariei. În ansamblu, primirea pozitivă de către liderii europeni a discursului lui Rubio a reflectat cât de grav a fost afectată relația transatlantică în ultimul an, marcat de turbulențe legate de Ucraina și de o lună de tensiuni incendiare privind Groenlanda.

Teritoriul danez nu a fost menționat în discurs, în timp ce negocierile privind viitorul său avansează lent. Poate că această dispariție bruscă a unei crize care, cu doar câteva săptămâni înainte, amenința să rupă alianța a fost, în sine, un cadou suficient.

Rubio a menționat Ucraina o singură dată, în sesiunea de întrebări și răspunsuri de după discurs, și a alimentat suspiciunile audienței sugerând că administrația Trump încă nu știe dacă Rusia dorește cu adevărat pacea. (Șeful său, președintele Donald Trump, a susținut că Putin vrea un acord și că Zelenski ar trebui să facă concesii diplomatice.)

Europa prezentată la conferință nu a inspirat. Mai degrabă, a părut lipsită de resursele financiare necesare pentru a-și susține propriile ambiții și copleșită de scandaluri politice interne sau de apropierea sfârșitului unor mandate de conducere.

În fiecare an, Münchenul găzduiește promisiuni europene de a face mai mult. În fiecare an, creșteri spectaculoase ale bugetelor de apărare par iminente, dar nu aduc schimbarea.

La conferința de la München de anul viitor, premierul britanic Keir Starmer ar putea să nu mai fie în funcție, Franța lui Macron se va confrunta cu alegeri prezidențiale, iar Trump va fi trecut prin testul alegerilor de la jumătatea mandatului.

Indiferent de rezultatul acestor curse, este probabil ca disputele transatlantice să consume mare parte din energie.

Ucraina poate doar să spere că până atunci se va fi încheiat o pace sustenabilă și justă – dar este mai probabil să fie nevoită să lupte din nou pentru a fi auzită, pe fondul unui nou episod din relația complicată, amară și intermitentă dintre Europa și America.

CITIȚI ȘI: Șoc și furie, după discursul de la Munchen al vicepreședintelui american. „Nu Rusia îți influențează alegerile, ci tu însuți? Vance dă vina pe victimă”