Lumea ascunsă și ilegală a tatuajelor din Coreea de Sud

Când Kim Chan-hoe ajunge la salon, încuie ușa și verifică camerele de supraveghere pentru a se asigura că nu se află polițiști prin preajmă. Nu își menționează jobul cu normă întreagă atunci când aplică pentru împrumuturi bancare, știind că l-ar respinge imediat. A fost raportat poliției de atâtea ori și obligat să plătească amenzi usturătoare, încât ofițerii îl recunosc acum, spune el pentru CNN. Asta pentru că Kim este artist tatuator – o profesie ilegală timp de decenii în Coreea de Sud, în ciuda faptului că popularitatea sa a crescut rapid.

„Când intru într-o secție de poliție sau într-un birou guvernamental, nu sunt văzut ca un artist tatuator priceput – nu mă văd decât ca pe un infractor cu echipament de tatuaj”, a spus Kim, care tatuează de 17 ani și deține studioul Red Waikiki din Seul.

Acest lucru s-ar putea schimba în curând, pe măsură ce parlamentul țării se pregătește să voteze un proiect de lege inovator care ar legalizarea tatuajelor – pe care doar profesioniștii din domeniul medical au voie să le facă.

A fost o luptă lungă pentru a ajunge aici, proiecte de lege similare nefiind adoptate în anii trecuți.

Proiectul de lege a depășit deja mai multe obstacole și acum trebuie doar să fie aprobat de Adunarea Națională, legislativul țării. Președintele recent ales, Lee Jae Myung, cel care a aprobat în final semnarea unui proiect de lege, promisese chiar și în timpul unei candidaturi anterioare la președinție că va legaliza industria.

Pentru mulți observatori din afară, interdicția poate părea confuză și contradictorie. Deși este o profesie ilegală, scena tatuajelor din Coreea de Sud a înflorit în umbră.

 Artiști de top câștigă premii la concursuri internaționale, iar fanii nerăbdători călătoresc din străinătate pentru a se tatua.

Și, deși restricțiile se aplică artiștilor tatuatori, tatuajele nu sunt ilegale.

Ascensiunea industriei a făcut ca interdicția să fie și mai frustrantă pentru practicanţii acesteia.

„Mulți artiști tatuatori părăsesc Coreea, solicită vize și se mută în străinătate. Asta pentru că nu sunt recunoscuți legal aici”, a spus Kim, care lucrează sub numele de Sulhong – pseudonimele fiind o precauție comună printre artiștii tatuatori care sunt reticenți în a-și folosi numele reale.

„A fost dificil, dar… mulți dintre noi simțim că putem vedea luminiţa de la capătul tunelului”, a adăugat el. „Este o experiență profund emoționantă.”

O industrie în ascensiune

Interdicția datează din 1992, când Curtea Supremă a Coreei de Sud a decis că tatuarea este o procedură medicală – care, în conformitate cu Legea serviciilor medicale a țării, poate fi realizată doar de către profesioniști medicali autorizați.

Hotărârea a reflectat opinia populară de la acea vreme, care considera tatuajele ca fiind tabu. O parte din această asociere negativă provenea din practica medievală de a folosi tatuaje pentru a pedepsi criminalii în timpul dinastiei Goryeo din Coreea.

Percepțiile au început să se schimbe în Coreea de Sud începând cu 2010, pe măsură ce tatuajele au devenit mai populare în Asia și în lume, fiind adoptate de celebrități coreene importante, inclusiv cântăreții G-Dragon și Lee Hyori, și rapperul coreean-american Jay Park.

„Am primit multe solicitări de la clienți care spun: «Îmi doresc un tatuaj exact ca al acestei persoane»”, a spus Kim. De exemplu, a spus el, probabil a făcut „aproape o mie” de tatuaje inspirate de designurile lui G-Dragon.

Pe măsură ce cererea a crescut, artiștii sud-coreeni – care lucraseră în liniște în culise ani de zile – au devenit cunoscuți. Unul dintre cei mai faimoși artiști ai țării, care se numește Doy, ar fi tatuat celebrități internaţionale, precum Brad Pitt și Lily Collins.

Industria a devenit vibrantă și variată, artiștii oferind tot felul de stiluri, de la tradiționalul american la acuarelă – deși Coreea de Sud a devenit cunoscută în special pentru tatuajele mici și delicate, cu „linii fine”, populare în rândul generației tinere, a spus Sisi, o artistă tatuatoare care lucrează la studioul lui Kim din Seul.

Până în 2019, în Coreea de Sud existau aproximativ 20.000 de artiști care realizau tatuaje permanente, contribuind la industrie cu 200 de miliarde de woni coreeni (aproximativ 144 de milioane de dolari) în fiecare an, potrivit Asociației Coreene de Tatuaje.

Tatuajele cosmetice, cum ar fi machiajul semipermanent, au devenit, de asemenea, populare. Un producător de vopsea pentru tatuaje a estimat în 2018 că 10 milioane de sud-coreeni aveau tatuaje cosmetice semipermanente, în timp ce trei milioane aveau tatuaje permanente, potrivit agenției de știri Yonhap din Coreea de Sud.

Însă există încă unii oponenți fermi, în special în rândul comunității medicale, care au protestat vehement faţă de lege – care, potrivit Yonhap, ar avea ca scop acordarea oficială de licențe artiștilor tatuatori și impunerea de instruire privind igiena și siguranța.

„Aceasta este o încercare legislativă extrem de periculoasă, care zdruncină baza legii medicale și va duce la rezultate care amenință grav sănătatea și viața publicului”, a scris Asociația Medicală Coreeană, care susține că reprezintă 130.000 de medici din întreaga țară, într-o postare pe Facebook din august, în timp ce proiectul de lege începea să prindă avânt.

A susținut că tatuarea este „considerată o procedură medicală” care prezintă riscul unor efecte secundare grave și a cerut retragerea proiectului de lege.

În umbră

Pentru artiști, lipsa protecției legale a adus riscuri și provocări zilnice atât de epuizante încât Kim a spus că „a vrut să renunțe în fiecare an”.

Conform legii, fapta se pedepsește cu până la cinci ani de închisoare și o amendă de până la 50 de milioane de woni (35.860 de dolari), iar poliția este obligată să investigheze orice caz raportat. Dar, în practică, interdicția este aplicată cu strictețe, a spus Kim, amenzile variind de obicei între unu și cinci milioane de woni (aproximativ 717 – 3.590 de dolari). Artiștilor li se permite, în mare parte, să continue să lucreze după aceea.

Conform legii, fapta se pedepsește cu până la cinci ani de închisoare și o amendă de până la 50 de milioane de woni (35.860 de dolari), iar poliția este obligată să investigheze orice caz raportat. Dar, în practică, interdicția nu este aplicată cu strictețe, a spus Kim, amenzile variind de obicei între unu și cinci milioane de woni (aproximativ 717 – 3.590 de dolari).

Artiștilor li se permite, în mare parte, să continue să lucreze după aceea.

În multe cazuri, este doar o formalitate, au spus Kim și Sisi. Dar este și o reamintire constantă – uneori costisitoare – a statutului lor în fața legii.

Kim spune că este raportat, în medie, de două ori pe an, fiecare caz declanșând luni de anchetă.

Uneori, mai mulți membri ai studioului sunt raportați în același timp – de către clienți nemulțumiți, artişti rivali sau pur și simplu critici ai industriei tatuajelor, a adăugat el.

„De exemplu, a fost o vreme când patru sau cinci dintre noi au fost raportați împreună și am ajuns să plătim, în total, aproape 10 milioane de woni coreeni (aproximativ 7.170 de dolari) amenzi”, a spus artistul.

În timpul unei razii de acum câțiva ani, își amintește Sisi, „salonul funcționa fără probleme, iar apoi, dintr-o dată, cineva care se prefăcea a fi client s-a dovedit a fi polițist. Au intrat în timpul unei şedinţe de tatuaj, iar mai multe persoane care lucrau la momentul respectiv au fost prinse.”

Artiștii se confruntă și cu alte limitări tangibile, cum ar fi nevoia de a lucra în locații discrete. În loc să aibă vitrine la nivelul străzii și panouri publicitare care să le facă reclamă, mulți artiști lucrează în studiouri ascunse la etajele superioare ale clădirilor. Este obișnuit ca studiourile să nu accepte plăți cu cardul de credit de la clienți, pentru a rămâne discrete.

Când completează documente oficiale sau solicită împrumuturi, „majoritatea oamenilor scriu probabil «freelancer» (ca profesie)”, știind că vor fi refuzați dacă ar recunoaște că sunt artiști tatuatori, a spus Sisi.

Aceste restricții au afectat artiștii de-a lungul anilor. „De multe ori m-am întrebat: de ce fac asta pentru o profesie care nici măcar nu este recunoscută?”, a spus Kim.

Speranța sa principală constă în proiectul de lege aflat în așteptare. Dacă va fi adoptat, pe lângă eliminarea barierelor cotidiene, „cea mai semnificativă schimbare este că vom putea în sfârșit să spunem, cu mândrie: «Aceasta este profesia mea»”, a spus el.

Ce urmează

Proiectul de lege va fi supus în continuare unui vot în Adunarea Națională – Lee va avea aprobarea finală dacă va fi aprobat.

Dacă va fi adoptat, guvernul va avea doi ani la dispoziție pentru a elabora noi directive în temeiul legii – ceea ce ar putea lăsa industria tatuajelor în zona gri pentru o perioadă. Meseria va fi legală din punct de vedere tehnic, dar încă nereglementată.

Aceste reglementări pot include reguli privind igiena și siguranța, calificările sau certificările necesare și alte măsuri de protecție pentru clienți și artiști.

Însă Kim și-a exprimat încrederea în acest proces, spunând că artiști ca el nu s-au pregătit pentru acest moment săptămâni sau luni, ci au așteptat decenii întregi.

„După aproape 20 de ani de când facem această muncă, simțim că suntem în sfârșit recunoscuți pentru conservarea și dezvoltarea acestei culturi”, a spus el.

„Cineva care desenează pe hârtie este considerat artist, iar cineva care desenează pe piele este, de asemenea, artist”, a spus el. „Dar de ce, în întreaga lume, tatuajul este considerat artă, în timp ce în Coreea este etichetat drept procedură medicală conform legii medicale?

„De aceea, lucrăm pentru a proteja această cultură – astfel încât tatuajele să poată fi recunoscute ca artă.”